Noul Cod Civil si Infrastructura

Lucrarile care devin ascunse
Potrivit art. 1876 alin. (3) din NCC, “la finalizarea acelei parti din lucrare ce urmeaza a fi acoperita prin executarea ulterioara a altor lucrari sau prin montarea unor elemente de constructii, antreprenorul si beneficiarul sunt obligati sa constate impreuna existenta partii finalizate si conformitatea acesteia cu dispozitiile legale si clauzele contractului. in acest scop, daca nu s-a convenit altfel, antreprenorul il convoaca pe beneficiar la locul executarii lucrarii inauntrul unui termen rezonabil, a carui intindere se stabileste, potrivit uzantelor existente, in raport cu natura lucrarii si locul situarii acesteia. in cazul in care beneficiarul nu se prezinta la termenul comunicat in scris sau pe alta cale convenita de catre parti, antreprenorul poate intocmi singur actul de constatare a lucrarii ce urmeaza a fi acoperita.”
Apreciem ca art. 1876 alin. 3 din NCC are in vedere/reglementeaza ipoteza receptiei “lucrarilor care devin ascunse”. Pentru demersul nostru, ceea ce intereseaza este ultima parte a alin. (3) al art. 1876, prevedere ce reprezinta si un element de noutate in domeniul reglementat.
in primul rand, notam faptul ca antreprenorul este indreptatit sa intocmeasca singur actul de constatare, independent de o atitudine culpabila din partea beneficiarului lucrarii.
Fata de dispozitia legala in discutie, notam ca, in sistemul creat de Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii, prevederile din domeniul calitatii in constructii, inclusiv receptia, sunt prevederi imperative, de la care nu se poate deroga, tinand cont ca acestea protejeaza un interes public si concura la realizarea si exploatarea unor constructii de calitate corespunzatoare. De asemenea, precizam ca, in cadrul legal actual, dirigintele de santier, reprezentant al beneficiarului pe santier, are obligatia legala sa efectueze verificarile prevazute de reglementarile tehnice si sa semneze procesele-verbale de receptie calitativa a lucrarilor care devin ascunse.
in aceste conditii, si raportat la caracterul imperativ al normelor legale care reglementeaza sistemul calitatii in constructii, este important de determinat modul in care cele doua categorii de dispozitii legale se coroboreaza, dar si modalitatea de punere in practica a prevederilor art. 1876 alin. (3) din NCC.
Receptia lucrarilor
Potrivit art. 1878 alin. (1) din NCC, “dupa finalizarea constructiei, se va proceda, in conditiile legii, la receptia provizorie la terminarea lucrarilor, urmata de receptia finala”, receptie care se va derula in conformitate cu prevederile Regulamentului de receptie a lucrarilor de constructii si instalatii aferente acestora (“Regulamentul receptiei”), aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 274/1994, dar si ale Regulamentului de receptie a lucrarilor de montaj utilaje, echipamente, instalatii tehnologice si a punerii in functiune a capacitatilor de productie, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 51/1996.
inainte de toate, se impune o clarificare ce tine de terminologia folosita de legiuitor. Astfel, textul din noua reglementare foloseste sintagma de “receptie provizorie la terminarea lucrarilor”, in timp ce, regulamentele referite anterior pe cea de “receptie la terminarea lucrarilor”. Avand in vedere principiul ierarhiei normelor juridice, sintagma utilizata de cele doua regulamente va fi inlocuita cu aceea de receptie provizorie la terminarea lucrarilor utilizata de NCC.
Avand in vedere prevederile art. 1851 alin. (2) din NCC ce stabilesc aplicabilitatea dispozitiilor din Sectiunea 1 Contractului de lucrari, in masura compatibilitatii lor cu specificul acestui contract, este important de determinat in ce masura prevederile art. 1862 alin. (2) se aplica si Contractului de lucrari. Articolul 1862 alin. (2) prevede urmatoarele: “Daca, fara motive temeinice, beneficiarul nu se prezinta sau nu comunica neintarziat antreprenorului rezultatul verificarii, lucrarea se socoteste receptionata fara rezerve.”
in primul rand, si in masura in care prevederile referite se aplica si Contractului de lucrari, retinem ca prevederile art. 1862 alin. (2) reprezinta un element de noutate in domeniul constructiilor, avand in vedere ca posibilitatea considerarii unei lucrari ca receptionata pentru ipoteza in care beneficiarul nu organizeaza receptia si nu convoaca comisia de receptie, nu era reglementata la nivel legal pana la data intrarii in vigoare a NCC.
in contextul acestor dispozitii legale, si raportat la caracterul imperativ al normelor legale care reglementeaza sistemul calitatii in constructii, receptia fiind o componenta a acestuia, este important de determinat in ce masura prevederile art. 1862 alin. (2) se aplica si Contractului de lucrari, precum si modalitatea de aplicare in practica.
Raspunderea pentru vicii
Potrivit art. 1879 din NCC, arhitectul sau inginerul este exonerat de raspunderea pentru viciile lucrarii numai daca dovedeste ca acestea nu rezulta din deficiente ale expertizelor sau planurilor pe care le-a furnizat si, daca este cazul, din vreo lipsa de diligenta in coordonarea sau supravegherea lucrarilor. in mod corespunzator, Antreprenorul este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca viciile rezulta din deficiente ale expertizelor sau planurilor arhitectului ori ale inginerului ales de catre beneficiar. Subantreprenorul nu este exonerat decat daca dovedeste ca viciile rezulta din deciziile antreprenorului sau din expertizele ori planurile arhitectului sau ale inginerului.
De asemenea, arhitectul, inginerul si antreprenorul pot fi exonerati de raspundere daca dovedesc ca aceste vicii rezulta din deciziile impuse de beneficiar in alegerea solului sau a materialelor ori in alegerea subantreprenorilor, a expertilor sau a metodelor de construire. Exonerarea de raspundere nu opereaza atunci cand aceste vicii, desi puteau sa fie prevazute in cursul executarii lucrarii, nu au fost notificate beneficiarului.
Exonerarea de raspundere a antreprenorului pentru ipoteza alegerii solului de catre beneficiar reprezinta o modificare fata de vechea reglementare conform careia raspunderea pentru viciile terenului revenea antreprenorului.
Controlul executarii lucrarilor
Potrivit art. 1876 din NCC, in cursul executarii Contractului de lucrari, beneficiarul are dreptul ca, fara a stanjeni activitatea normala a antreprenorului, sa controleze stadiul de executie, calitatea si aspectul lucrarilor efectuate si ale materialelor intrebuintate, precum si orice alte aspecte referitoare la indeplinirea de catre antreprenor a obligatiilor sale contractuale.
imprejurari care impiedica executarea lucrarilor
Potrivit art. 1877 din NCC, antreprenorul are dreptul sa suspende executarea lucrarilor daca, in cursul executarii contractului, constata greseli sau lipsuri in lucrarile de proiectare in temeiul carora s-a incheiat contractul, si beneficiarul, notificat in prealabil de catre antreprenor, nu comunica de indata masurile luate pentru inlaturarea greselilor sau lipsurilor semnalate ori daca masurile luate nu sunt corespunzatoare.
Ipoteca legala
in baza vechiului Cod Civil, arhitectii, antreprenorii si lucratorii beneficiau de un privilegiu imobiliar pentru garantarea creantelor neonorate de catre beneficiar (art. 1737 si art. 1742).
Art. 1869 din NCC stabileste ca, citam: “Pentru garantarea platii pretului datorat pentru lucrare, antreprenorul beneficiaza de o ipoteca legala asupra lucrarii, constituita si conservata in conditiile legii.” Acest text va trebui insa coroborat cu prevederile art. 2386 pct. 6 NCC conform caruia beneficiaza de ipoteca legala arhitectii si antreprenorii care au convenit cu proprietarul sa edifice, sa reconstruiasca sau sa repare un imobil, asupra imobilului, pentru garantarea sumelor datorate acestora, insa numai in limita sporului de valoare realizat.
Vanzarea bunurilor neridicate in termen
Conform art. 1868, atunci cand lucrarea este executata cu materialul beneficiarului si acesta nu ridica bunul in termen de 6 luni de la data stabilita pentru receptie sau de la data finalizarii, antreprenorul are dreptul de a vinde bunul, dupa ce l-a instiintat in acest sens pe beneficiar. Cu toate acestea, antreprneorul nu va putea exercita acest drept daca beneficiarul introduce impotriva acestuia o actiune intemeiata pe neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a lucrarii.
Avand in vedere ca acest articol se regaseste in sectiunea referitoare la contractul de antrepriza, este important de determinat aplicabilitatea acestei prevederi si in cazul executarii unor constructii in baza Contractului de lucrari.
Stabilirea pretului
in doctrina juridica specifica vechiului Cod civil, erau avute in vedere doua modalitati de stabilire a pretului corespunzator contractului de antrepriza, si anume: pretul forfetar si pretul de deviz. NCC reglementeaza in art. 1865, 1866 si 1867, prevederi referitoare la pretul estimat, pretul stabilit in functie de valoarea lucrarilor sau serviciilor si respectiv, pretul forfetar.

//

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *