Aveti în plan un proiect de renovare a locuinței și urmează să schimbati placarea ceramică din baie, bucătărie, balcon sau terasă. Ce tip de gresie alegeti? După ce caracteristici va ghidati? Cum alegeti adezivul potrivit? Sunt întrebări importante la care vom răspunde punctual astfel încât să faceti alegeri informate.

Pe piață există o varietate de plăci, fiecare având caracteristici fizice și mecanice diferite. Plăcile ceramice de acoperire sunt printre cele mai răspândite materiale destinate placării pardoselilor şi pereţilor. Sunt foarte diversificate în privinţa dimensiunilor, a culorilor, a modelelor şi a aspectului suprafeţei, ceea ce oferă posibilitatea unor decorări interioare originale, în variate stiluri.

Ce trebuie să stiti înainte să cumparati?

Există două categorii de plăci ceramice: glazurate şi porţelanate. Plăcile ceramice glazurate sunt destinate exclusiv interioarelor. Ele au ca materii prime de bază argila şi caolinul, şi sunt obţinute prin presare. Din această categorie face parte atât gresia, cât şi faianţa, iar din punct de vedere al designului există plăci cu aspect marmorat, rustic, cu motive florale, geometrice, colorate, uni, lucioase, mate etc.

Plăcile ceramice porţelanate sunt destinate în primul rând exterioarelor, dar pot fi folosite cu succes şi la interior. Seamănă în multe cazuri cu placajele de piatră naturală şi pot prelua rolul acestora în locuri cu trafic intens.

În privința caracteristicilor tehnice, trebuie să luati în calcul 3 aspecte:

1. Absorbția de apă: măsoară gradul de porozitate internă al suportului ceramic, în funcție de care se calculează și rezistența la îngheț. Ce trebuie să reții este că plăcile porţelanate sunt rezistente la îngheţ, pe când cele glazurate nu. De exemplu, pentru placarea balcoanelor, fie ele şi închise, sunt recomandate plăcile porţelanate.

2. Rezistența la zgâriere: adică duritatea plăcilor, în funcție de care vei ști dacă placa e potrivită pentru trafic intens sau nu. Plăcile ceramice porțelanate sunt cele mai rezistente.

3. Rezistența la abraziune: se determină prin supunerea suprafeţei lor la acţiunea unei încărcări abrazive care se roteşte şi evaluarea uzurii prin compararea vizuală cu plăci nesupuse acestui proces. Rezultatele sunt structurate în clase de la I la V: clasa I este destinată traficului uşor iar clasa V traficului foarte intens.

Alegerea adezivului potrivit

După ce ati stabilit de ce plăci ceramice aveti nevoie, pasul următor este să alegeti un adeziv pentru montarea lor. Din păcate nu există o soluție universală, și aici trebuie să faceti o alegere informată. Căci un adeziv necorespunzător va genera probleme majore, precum desprinderea, crăparea, pătarea sau schimbarea culorii plăcilor. Prin urmare, în funcție de tipul de placă, aveti nevoie de soluții dedicate, care să elimine aceste riscuri.

Pentru lucrările care implică plăci ceramice puternic absorbante și în general orice placă pentru care există riscul de pătare, va recomandăm să folositi pentru montare adezivi albi.

Daca iti doresti sa schimbi atmosfera de acasa, dar fara a transforma casa in santier, foloseste tapet. Utilizarea acestuia este usoara si curata, presupunand doar rabdare, simt practic si indemanare.

In principiu, exista doua categorii de tapet, cu suprafata imprimata si cu textura in relief ce poate fi vopsita. O alta clasificare se poate face in functie de modalitatea de curatare: lavabil, semilavabil si non-lavabil.

Tipul standard de tapet nu este lavabil; acesta se poate curata cu ajutorul unei carpe ude, fara sa se faca apel la detergenti, care pot deteriora serios suprafata. Acest tip de tapet necesita o grija speciala in cursul aplicarii, pentru a nu se pata cu adezivi speciali de lipire, caz in care scoaterea petelor va fi dificila.

Tapetul lavabil este mai rezistent la apa si la pete, datorita acoperirii cu un strat protector transparent. Acesta este tolerant la uzul detergentilor usori, ramanand insa sensibil la frecare (in cazul mutarii mobilei, spre exemplu).

Tapetul poate fi clasificat si in functie de materialul din care este realizat: hartie, vinil, material textil, fibra de sticla etc.

Tapetul din hartie este cel mai potrivit pentru a crea un decor vesel. Spre deosebire de acesta, cel din vinil rezista la murdarie si poate fi utilizat si in spatii umede, cum sunt baile si bucatariile.

Tapetul din fibra de sticla asigura o rezistenta sporita suprafetelor pe care este aplicat, iar cel din materiale naturale (matase, lemn, bambus, scoici etc.) ofera multa eleganta.

Produsele existente pe piata au diverse modele si texturi si sunt disponibile intr-o gama larga de culori. Prin urmare, se poate realiza orice tip de amenajare: moderna, eleganta, clasica, exotica, romantica etc.

In plus, acest tip de finisaj nu se decoloreaza foarte usor, nu degaja miros si are o durata mare de viata, daca este aplicat corect si intretinut in mod corespunzator (un tapet de calitate rezista pana la 20 de ani).

Placarea fatadei cu piatra naturala nu este o noutate. Dimpotriva, se practica de mult timp si reprezinta o solutie care cu greu ar putea fi contraindicata deoarece ofera o buna eficienta din perspectiva protectiei la intemperii si este extrem de rezistenta in timp.

Montarea pietrei naturale nu este foarte dificila, putandu-se aplica direct pe suprafata peretelui, cu ajutorul unui mortar special.

Cu acest tip de placare puteti merge pe un stil rustic, folosind piatra naturala de cariera, intr-o forma neprelucrata, care se potriveste mai ales caselor din zonele montane.

Daca vreti mai multa eleganta, atunci puteti alege o placare cu marmura, granit sau travertin. Este ceva mai scumpa, insa merita efortul financiar. Aceste materiale sunt recunoscute pentru rezistenta si frumusetea lor.

Daca bugetul si stilul arhitectural al casei va permit, nu ezitati sa alegeti acest tip de fatada. Insa trebuie sa aveti in vedere faptul ca, daca o lavabila care nu a iesit bine se poate corecta usor, nu la fel se poate spune si in cazul unei placari cu piatra naturala

Placarea cu piatra a peretilor exteriori

Piatra poate fi asociata cu alte materiale de constructie, aceasta avand un efect de innobilare a elementelor apropiate. Utilizarea pietrei naturale pentru placarea cladirilor la exterior reprezinta o solutie care imbina durabilitatea cu aspectul estetic de exceptie. Piatra poate fi folosita pentru acoperirea unor suprafete mari sau pentru a scoate in evidenta o zona de maxim interes vizual. Este un material recomandat pentru rezistenta, soliditate si aspect estetic.

De asemenea, trecerea timpului ii confera un aspect deosebit prin patina obtinuta pe cale naturala, fara niciun fel de interventie suplimentara. In plus, intretinerea unei fatade din piatra naturala presupune eforturi minime: nu necesita lacuire sau vopsire, se spala doar periodic cu apa sub presiune.

Piatra folosita pentru placari exterioare trebuie sa aiba structura, compozitia chimica si culoarea cat mai omogene, sa nu contina elemente straine care se descompun usor, sa provina din masive mari si cat mai compacte, cu cat mai putine fisuri.

Etape de lucru:

1. Spalarea pietrei. Bucatile de piatra se sorteaza in functie de grosime, dupa care se spala bine cu apa sub presiune, pentru a indeparta praful si impuritatile. Pentru o buna aderenta, piatra trebuie sa fie curata in momentul montarii.
2. Pregatirea adezivului. Intr-un vas se face o compozitie din ciment si nisip. Consistenta adezivului trebuie sa tina seama de caracteristicile suprafetei de montaj, dar si de grosimea si greutatea bucatilor de piatra.
3. Aplicarea pietrei. Pe fiecare bucata de piatra se aplica o cantitate suficienta de adeziv apoi se lipeste pe perete. Imbinarile se fac astfel incat ansamblul decorativ sa capete un aspect cat mai frumos.
4. Umplerea rosturilor. Dupa ce piatra a fost montata se curata bine rosturile. In spatiile dintre bucatile de piatra se introduce un amestec din ciment si nisip. Optional, se poate adauga si un pigment de colorare.

ATENTIE! Din cauza structurii interne cristaline, placile de piatra naturala sunt sensibile, gradul lor de sensibilitate fiind cu atat mai mare cu cat contin mai multe zone de culoare alba. In timpul procesului de montaj, placile pot absorbi in masa lor apa din materialul adeziv. Din aceasta cauza, in timp pot aparea in placi si la suprafata lor pete, ele fiind generate de sarurile din suport si antrenate de apa absorbita. Din acest motiv sunt recomandati adezivi cu priza si hidratare rapide, care nu contin apa in exces.

Printre cele mai vechi constructii ecologice se numara si casele din lemn. Acestea sunt realizate din material lemnos pe diverse tipuri de structuri (modular, din busteni, din panouri etc.), rezista mult mai bine la cutremure si necesita fundatii mult mai reduse ca volum si cost.

Casele din lemn rotund. Sunt construite din doua tipuri de lemn: lemn rotund calibrat (adica busteanul e prelucrat la aceeasi dimensiune) si lemn rotund necalibrat (busteanul are dimensiuni aproximative). Casele din busteni masivi sunt, de fapt, casele traditionale realizate din lemn brut prelucrat manual. Acestea se ridica in general pe fundatii de beton, dar sunt realizate integral din trunchiuri masive de rasinoase, netratate in prealabil, ci doar decojite. Intreaga constructie este realizata prin suprapunerea bustenilor fasonati si imbinarea lor la capete prin cioplire manuala, lucru care ii asigura casei o structura foarte rezistenta din punct de vedere mecanic (si protectie eficienta la miscari seismice). Intre suprafetele de imbinare se introduce vata minerala, pentru izolatie termica si fonica. Apoi, lemnul este tratat pentru a capata rezistenta impotriva microorganismelor daunatoare.

Casele din barne de lemn lamelar. Sunt realizate din barne din lemn lamelar incleiat, mai exact: barne compacte de lemn obtinute prin imbinarea unor bucati de cherestea, in prima faza sub forma de lamele, care la randul lor sunt lipite intre ele in conditii speciale de temperatura si presiune. Avantajul consta in faptul ca sunt mai stabile in timp (nu sunt supuse deformarilor specifice lemnului masiv), pot avea sectiuni si lungimi mari si asigura o finisare mai usoara a peretilor, expunand doar suprafete de lemn regulate.

Casele cu structura din lemn lamelar. Modul de asamblare a elementelor de structura creeaza o retea de tip grinda-stalp in care toate reperele sunt predimensionate si prelucrate in fabrica. Fixarea structurii din lemn pe fundatie se face prin sisteme de prindere speciale care izoleaza total partile din lemn de suprafata de beton. Acestea pot fi completate cu panouri vitrate de mari dimensiuni sau cu panouri izolate (de tip sandwich).

Casele cu structura autoportanta (de tip sandwich). Acest tip de case au structura de rezistenta independenta, rolul fiind preluat de catre peretii portanti prefabricati. Asamblarea lor se face cu ajutorul suruburilor. Pe langa structura de rezistenta, peretele de tip sandwich include si stratul de izolatie, bariera de vapori, traseele instalatiilor si straturile interiore si exterioare de finisaj. Se poate alege orice tip de finisaj ca in cazul constructiilor standard. Printre avantaje se poate mentiona: rezistenta mare la seisme, o mare varietate de forme si dimensiuni, costuri de executie mici.

Casele din lemn prezinta o serie de avantaje demne de luat in seama. Costul de productie este mai mic comparativ cu cel al locuintelor realizate din alte tipuri de materiale. Apoi, nici climatizarea nu este prea costisitoare, dat fiind ca o casa din lemn izolata bine se dovedeste a fi suficient de racoroasa pe timpul verii si destul de calduroasa iarna. Toate acestea duc la un consum redus de combustibil si energie, prin urmare emisia de noxe este diminuata.