E & G Point Construct – Construiti cu noi casa mult visata – Blog – Noutati, legislatie, investitii

Românii din Spania formează una dintre cele mai numeroase comunităţi de imigranţi din Spania şi constituie o forţă de muncă din agricultură şi construcţii. În Italia, unul din cinci imigranţi este român, iar aceştia compun o comunitate de un milion de persoane care ajută, în special în gospodării, o societate în general îmbătrânită. Aceste caracterizări succinte ale celor mai extinse comunităţi româneşti din străinătate apar duminică în mai multe materiale publicate de cotidianul El Pais.
Cotidianul spaniol observă că, potrivit Institutului spaniol de statistică (INE), românii din Spania sunt în număr de 868.635. În anul 2000, aici nu trăiau mai mult de 6.410 de români, potrivit aceleiaşi instituţii. Ei au venit în număr tot mai mare, atraşi fiind de nevoia de mână de lucru în construcţii şi agricultură. În 2001, în Spania locuiau 31.641 de români, iar de atunci numărul lor s-a dublat practic în fiecare an. În 2004, românii din Spania erau 207.960, şi mulţi au venit chemaţi fiind de rudele şi prietenii care au ajuns aici mai întâi. De la aderarea României la UE, unii au mai revenit în ţară, alţii s-au întors în Spania.
În Catalonia locuiesc, potrivit datelor oficiale, 103.703 de români, iar în Comunitatea Valenciană – 143.106. Cei mai mulţi se află în Madrid – 216.495. ‘Există grupări organizate din Europa de est, care contribuie la formarea unei imagini proaste, însă majoritatea românilor care locuiesc în Madrid se bucură de un nivel foarte bun de integrare”, explică directorul general al departamentului regional pentru imigraţie, Pablo Gómez-Tavira.
Integrarea, măsurată cu factori precum învăţarea limbii, accesul pe piaţa forţei de muncă sau numărul familiilor mixte este în general ridicată, în toată Spania. Românii nu formează ghettouri, nici nu sunt deosebit de întreprinzători, cu foarte multe afaceri proprii, precum chinezii, indienii sau pakistanezii, însă s-au integrat imediat ce au acoperit necesităţile de pe piaţa forţei de muncă, în construcţii, agricultură sau ajutoare în case, pentru curăţenie sau îngrijirea copiilor şi bătrânilor. Românii din Spania nu sunt percepuţi pozitiv, în ansamblul colectivului, însă individual sunt recunoscuţi drept foarte muncitori şi responsabili, arată El Pais.
Din cei 5 milioane de străini care locuiesc în Italia, un milion sunt români. “Dincolo de cifrele oficiale, suntem cel puţin 1,8 milioane. Nu toţi sunt înregistraţi sau au un loc de muncă stabil”, explică Silvia Dumitrache, preşedintele asociaţiei de femei românce din Italia – ADRI. “Marea majoritate, de fapt aproape 70%, suntem femei, angajate în case, ca să avem grijă de copii şi bătrâni”, mai spune ea.“Imigraţia românească a ajuns la vârsta maturităţii şi s-a consolidat de-a lungul anilor”, spune şi Pietro Cingolani, autor al studiului Romeni d’Italia/Românii din Italia şi cercetător în cadrul unui Forum italian şi european cu privire la imigraţie, din Torino. De altfel, capitala Piemontului este cunoscută drept Bucureştiul Italiei, pentru că aici se află cei mai mulţi români, din punctul de vedere al densităţii relative: din 900.000 de locuitori, 60.000 sunt români.
Căsătoriile mixte, asociaţiile formate pentru a sărbători ca acasă, cu tradiţiile şi obiceiurile din România, dar şi de grupuri cu interese apropiate, precum românii cu studii superioare sunt şi aici semne ale integrării.
“Nu mă simt discriminată”, susţine Silvia Dumitrache. ‘Cred că respingerea este mai degrabă declarată decât reală, şi derivă mai mult din propaganda politică şi din superficialitatea presei, decât din sentimentele italienilor. Mulţumită nouă, care stăm acasă cu copiii şi bătrânii, italienele pot merge la muncă. Şi aşa ajungi să faci parte din familie, te simţi integrată”, explică ea.
Totul se petrece într-una din societăţile cu una din structurile demografice cele mai îmbătrânite din lume, şi acest lucru ajută la integrare, consideră şi Pietro Cingolani. “Cine şi-ar lăsa copilul pe mâna unui străin? Sau părintele, pe mâna unui om în care nu ai încredere?” se întreabă el retoric. În acelaşi timp, această integrare are şi o parte amară: ca să aibă grijă de familiile italiene, româncele trebuie să renunţe la ale lor.
“Se observă o creştere importantă a depresiei în rândul acestor imigrante”, mai spune Cingolani. În plus, din 2009 s-a observat că mulţi bărbaţi au plecat din Italia în Germania sau ţările nordice, după care au revenit direct acasă. Deşi e greu de cuantificat acest fenomen, expertul arată că a fost surprins când a văzut “sate din România aproape lipsite de populaţie, care acum sunt din nou locuite şi cu activitate”

Companiile coreene sunt interesate de accesul pe pieţele din Sud-Estul Europei şi din Balcani, care au un mare potenţial de creştere, România fiind ”un partener important prin poziţia sa geostrategică şi apartenenţa la Uniunea Europeană”, reiese în urma dicuțiilor dintre oficialii români și cei coreeni în cadrul Forumului de Afaceri România – Coreea, încheiat recent.
În acest sens, vice-ministrul pentru Industrie şi Tehnologie, Kim Jae-hong a recomandat oficialilor români să se axeze pe atragerea companiilor coreene în proiecte de infrastructură, de dezvoltare a unor produse inovative, bazate pe cercetare, tehnologia informaţiilor şi comunicaţii şi pe energii regenerabile.
Comerţul bilateral a crescut de peste șase ori în intervalul 2000-2013, de la 188 milioane dolari la 1,18 miliarde dolari, dar investiţiile coreene din România nu reflectă potenţialul cooperării dintre cele două state, Coreea ocupând locul 26 în topul investitorilor străini.
„România a făcut progrese importante atât din punct de vedere politic, cât şi economic şi se îndreaptă într-o direcţie bună”, a punctat Ambasadorul R. Coreea la Bucureşti, Han Taek Im.Potrivit datelor Camerei de Comerţ şi Industrie a României, acesta a încurajat companiile coreene să valorifice oportunităţile de business cu parteneri români

Fondul de investiţii Globalworth Real Estate Investments, controlat omul de afaceri Ioannis Papalekas, a anunţat vineri că a desemnat compania BOG’ART contractor general pentru construcţia turnului de birouri Bucharest One.
BOG’ART este una dintre cele mai mari companii de construcţii din România, responsabilă, între altele, de construcţia Tower Center International, Charles de Gaulle Plaza şi City Gate.Globalworth a finalizat achiziţia Bucharest One în decembrie 2013 şi anticipează că proiectul va fi finalizat în trimestrul al treilea al anului 2015.
Globalworth Real Estate Investments este un fond de investiţii fondat de investitorul şi dezvoltatorul Ioannis Papalekas, pentru a valorifica oportunităţile din România şi alte ţări din sudul, estul şi centrul Europei. Fondul deţine şapte proiecte imobiliare din Bucureşti, fiind listat pe piaţa secundară de la Londra, de unde a reuşit să atragă 53 de milioane de euro. Proiectele includ două clădiri de birouri, turnul Tower Center din Piaţa Victoriei din Capitală şi City Offices (fostul City Mall), două blocuri de câte 300 de locuinţe – complexul UpGround, un proiect logistic în Timişoara şi trei terenuri în nordul Bucureştiului unde se vor ridica clădiri de birouri. Valoarea tuturor activelor deţinute de fondul de investiţii este de circa jumătate de miliard de euro. Globalworth Real Estate Investments are ca ţintă proiecte existente sau care urmează să fie dezvoltate, dar şi proiecte neperformante sau subevaluate, care pot fi transformate în active performante şi vandabil.

Piata constructiilor se afla intr-un moment in care este greu de previzionat cand isi va reveni, daca anul 2014 poate aduce o crestere sau cum se va prefigura viitorul in industrie apreciaza Marian Pirvu (foto), business manager al grupului finlandez Ruukki pentru Romania, Bulgaria, Serbia, Croatia, Slovenia, Ungaria, Cehia, Ucraina si Slovacia, companie specializata in productia de invelitori metalice.

„Sunt anumite actiuni ale statului care diminueaza vizibilitatea in piata. Este cazul introducerii unor noi taxe din partea Guvernului, majorarea celor mai vechi sau reducerea investitiilor. Domeniul constructiilor este unul dependent de investitii. Credem insa ca societatile private vor reduce investiile astfel incat sa isi aloce resursele financiare necesare pentru plata noilor taxe, iar statul nu va avea capacitatea sa acopere lipsa investitiilor private. Este greu de crezut ca vom asista la o deblocare a investitiilor astfel incat piata sa inregistreze cresteri ale valorilor sau/si volumelor”, a declarat pentru WALL-STREET.RO – Marian Pirvu.

Managerul Ruukki mai spune ca in lipsa unui plan bine pus la punct care sa incurajeze investitiile si investitorii din piata, sansele ca industria constructiilor sa isi revina incepand cu acest an sunt foarte mici.

„La momentul actual, din datele disponibile, nu intrezarim semnale de revenire ale pietei. Insa, mai este timp, avand in vedere ca sezonul constructiilor incepe in lunile martie/aprilie. Revenirea se va produce in momentul in care vor fi incurajate investitiile, iar mediul economic va fi stabil si previzibil. Planurile de afaceri se fac pe termen mediu si lung si au nevoie de predictibilitate. Nimeni nu investeste pentru a pierde bani”, a completat Pirvu.
El apreciaza ca in prezent constructiile sunt dependente de investitii si de puterea de cumparare a populatiei.
„Autoritatile trebuie sa actioneze in aceste directii. Eu cred ca autoritatile stiu foarte bine ce trebuie facut insa nu cred ca au aceste masuri ca prioritati, altfel actionau de mult”, sustine Marian Pirvu.

In privinta business-ului Ruukki la nivel local, reprezentantul companiei sustine ca se asteapta la o evolutie timida in acest an.
„Speram sa inregistram si in continuare crestere , desi este din ce in ce mai greu avand in vedere mediul in care ne desfasuram activitatea. Ca provocari, eu cred ca exista una singura si aceea este lipsa investitiilor la nivelul pe care Romania il merita, avand in vedere amplasamentul, marimea si potentialul real al tarii”, a conchis acesta.

Oficialul companiei nu a precizat la cat s-au cifrat afacerile grupului pe plan local anul trecut, insa in 2012 compania a raportat la Ministerul de Finante venituri de 37 de milioane de euro si pierderi de peste 5 milioane de euro.
Principalii concurenti ai Ruukki pe piata producatorilor de invelitori metalice din Romania sunt suedezii de la Lindab si Bilka Steel, companie detinuta de catre antreprenorul Horatiu Tepes.

Capitala va suferi mai multe schimbări în 2014. Pe lângă lucrările care urmează să fie finalizate anul acesta, alte şantiere vor fi deschise de Municipalitate. Pasajul suprateran Mihai Bravu, reabilitarea şi modernizarea Pasajului Muncii şi finalizarea lucrărilor la parcarea de tip park&ride din Băneasa sunt câteva dintre proiectele ce urmează să prindă viaţă. În plus, lucrările la alte trei pasaje, o autostradă suspendată şi reabilitarea mai multor obiective culturale se află pe lista primarului general Sorin Oprescu.
Lucrările la Pasajul Mihai Bravu – Splaiul Unirii au fost reluate în luna septembrie 2013, după aproape un an de când au fost abandonate, după ce Primăria Generală a reziliat contractul cu firma Romstrade, firmă controlată de omul de afaceri Nelu Iordache, aflat acum în închisoare.În octombrie 2013, Sorin Oprescu declara că speră ca primul pod al pasajului să fie gata în luna martie a anului 2014, urmând să înceapă lucrările și la cel de-al doilea pod.
“Noi sperăm ca primul sens să fie gata în luna martie, începem să lucrăm şi la celălalt pod, paralel cu primul. Dacă timpul ne va permite vom putea să lucrăm şi noaptea şi ziua în aşa fel încât să nu mai supărăm oamenii din zonă”, declara edilul Capitalei la sfârşitul anului trecut. Proiectul presupune realizarea a două poduri supraterane paralele pe direcţia Inelului Principal de Circulaţie (Şoseaua Mihai Bravu, Calea Văcăreşti), a câte două benzi de circulaţie pentru fiecare sens.
Primul pod (Calea Vacaresti-Mihai Bravu) are o lungime de 675,40 m, iar cel de-al doilea pod 687,70 m ( Mihai Bravu-Calea Văcăreşti). Lăţimea celor două poduri este de 7,80 m.Cele două pasaje rutiere vor supratraversa Splaiul Unirii/Râul Dâmboviţa, precum şi intersecţia Prelungirea Şoselei Mihai Bravu cu Calea Văcăreştilor.
Pasajul Mihai Bravu-Splaiul Unirii va rezolva conflictul de circulaţie de la nivelul Splaiului şi al Dâmboviţei, dar şi pe cel de la bulevardul Tineretului cu Calea Văcăreşti şi Mihai Bravu, susţine Oprescu. Lucrările la parcarea de tip park&ride de lângă aeroportul Băneasa vor fi demarate şi finalizate în 2014.
Noua parcare va fi construită pe Bulevardului Aerogării, la capătul liniei tramvaiului 5. Parcarea de tip park&ride va avea cinci nivele. O parte a construcției supraetajate va avea trei nivele, iar o alta două nivele. În total, vor fi disponibile aproximativ 200 de locuri de parcare. Parcarea ingenioasă are rolul de a decongestiona traficul şi de a oferi navetiştilor posibilitatea de a-şi parca maşinile pentru a-şi continua călătoria până la serviciu cu un mijloc de transport în comun. Investiţia necesară construirii parcării este de circa 12 milioane de euro.
Lucrările de consolidare la Pasajul Muncii au fost reluate în septembrie 2013, după ce au fost sistate în anul 2011 şi constau în: consolidarea structurii de rezistenţă a podului, refacerea hidroizolaţiei, lucrări de arhitectură, dar şi modernizarea liniei de tramvai şi a carosabilului de deasupra pasajului, anunţă primăria Capitalei.
Potrivit reprezantanţilor Primăriei Generale, reabilitarea Pasajului Piaţa Muncii va fi gata până la sfârşitul acestui an.
Lucrările de reabilitare a Pasajului Muncii trebuiau finalizate în decembrie 2011 cu un cost de aproximativ 40 de milioane de lei. Cu o lună înainte de termenul stabilit pentru finalizarea lucrărilor, primarul general Sorin Oprescu a suplimentat bugetul acordat Pasajului Muncii cu încă 40 de milioane de lei şi a prelungit totodată şi termenul de finalizare cu încă 12 luni.Aşadar, Pasajul Muncii trebuia să fie gata în decembrie 2012, cu o investiţie de 80 de milioane de lei.

Tot anul acesta vor începe lucrările şi la cel de-al doilea tronson al diametralei Buzeşti – Berzei – Uranus, care va fi cuprins între strada Vasile Pârvan şi Piaţa George Coşbuc şi prevede construirea unui tunel de 800 de metri pe sub Dealul Arsenalului, săpat la o adâncime de 25 de metri.
Tunelul va intra în subteran de pe strada B.P. Hasdeu, din dreptul Institutului de Biologie, va continua pe sub Dealul Arsenalului, între Palatul Parlamentului şi Catedrala Mântuirii Neamului şi va ieşi pe strada Uranus. Bulevardul Buzeşti-Berzei-Uranus este un bulevard cu câte două benzi pe sens şi banda pentru biciclişti, cu trotuare cu o lăţime cuprinsă între trei şi cinci metri şi linie de tramvai pe zona mediană, reprezentând o alternativă pentru ruta bulevardelor Lascăr Catargiu – Magheru – Dimitrie Cantemir, dublată de Calea Victoriei.
Proiectul are trei etape, prima vizând tronsonul dintre Piaţa Victoriei – Vasile Pârvan, a doua, Vasile Pârvan – Piaţa George Coşbuc, iar a treia, Piaţa George Coşbuc – Gara Progresul. Primul tronson al Bulevardului Uranus a fost inaugurat pe 12 ianuarie 2014. “Doi ani și opt luni l-am așteptat, l-am împărțit pe tronsoane pentru a putea merge mai repede, dar din punct de vedere al hotărârilor judecătorești a trebuit să oprim lucrările. Îmi cer scuze față de locuitorii noștri pentru că au trecut printr-o serie întreagă de vicisitudini, acum s-au terminat”, declara atunci Sorin Oprescu.
Un proiect important ce va fi demarat de Municipalitate în 2014 este Pasajul Rutier din Piaţa Presei Libere.
Conform proiectului, pasajul rutier subteran se va realiza pe sensul dinspre DN1 spre Soseaua Kiseleff. Astfel, șoferii vor putea intra în pasaj de pe Sos. București-Ploiești, din zona de după Fântâna Mioriţa și vor ieși pe Șoseaua Kiseleff, în zona ştrandului Tineretului, și pe bd. Mărăști. În plus, va fi construit şi un pasaj pietonal subteran ce va subtraversa piaţa pe orice direcţie.
Pasajul va costa 18 milioane de lei şi va avea o lungime de aproximativ 500 de metri. Contractul a fost atribuit consorţiului SC Apolodor Demolari, Eurovia Construct International, TEHCON & Edilitare şi Infrastructura şi SC Consitrans SRL.
Pasajul subteran de la Piaţa Sudului se va realiza pe direcţia Calea Văcăreşti – Str. Niţu Vasile şi va avea o lungime de 356 de metri, din care rampa spre Văcăreşti, 111 metri, iar rampa spre Niţu Vasile 85 de metri. De o parte şi de alta a pasajului rutier, vor fi realizate şi pasaje pietonale.
Pasajul Piaţa Sudului va fi finanţat majoritar din fonduri europene, valoarea construcţiei ridicându-se la 37 de milioane de euro. Contractul de finanţare europeană a fost semnat de Oprescu la sfârşitul lunii octombrie 2012.

Tot în 2014 vor începe lucrările de reabilitare a patru clădiri de patrimoniu: Casa Cesianu, Arcul de Triumf, vila Mina Minovici şi Observatorul Astronomic.
Lucrările ce vor fi executate la Arcul de Triumf constau în: lucrări la elementele structurale şi de arhitectură, desprăfuire şi curăţarea suprafeţelor, reparaţia fisurilor, chituri şi plombări cu mortar, dar şi amplasarea unor corpuri de iluminat exterior decorativ, refacerea terasei, retuş cromatic şi hidrofugarea suprafeţelor exterioare.

Observatorul Astronomic va fi consolidat şi restaurat complet. Cele două corpuri de clădire vor fi refăcute şi recompartimentate, grădina va fi amenajată, iar întregul ansamblu va beneficia de un sistem de iluminat arhitectural. Proiectul, cu o valoare de 2,4 milioane euro va fi realizat cu fonduri europene şi are ca termen de finalizare anul 2015.
Şi lucrările la autostrada suspendată a lui Sorin Oprescu vor începe anul acesta, după ce CGMB a aprobat în noiembrie 2013 Planul Urbanistic Zonal al proiectului.
Potrivit proiectului de hotărâre aprobat de consilierii generali, zona analizată şi reglementată prin PUZ este constituită din şapte teritorii de referinţă, situate în partea de nord a Capitalei, şi cuprinde arii situate pe teritoriul administrativ al sectoarelor 1, 2 şi 6, potrivit Mediafax.
Cele şapte teritorii de referinţă sunt cuprinse între Şoseaua Colentina şi strada Gherghiţei, strada Gherghiţei şi Şoseaua Petricani, Şoseaua Petricani şi Şoseaua Pipera, Şoseaua Pipera şi Şoseaua Nordului, Şoseaua Nordului şi bd. Poligrafiei, bd. Poligrafiei şi bd. Bucureştii Noi şi bd. Bucureştii Noi şi Şoseaua Virtuţii.
Proiectul autostrăzii suspendate, denumit “Închiderea inelului median de circulaţie la zona de nord”, urmăreşte fluidizarea traficului pe marile artere ale Capitalei.
Potrivit studiului de fezabilitate, lungimea noii căi rutiere va fi de 13,15 kilometri, urmând să fie construite inclusiv poduri şi pasaje subterane şi supraterane

Taxa pe constructii speciale afecteaza un numar mare de sectoare si industrii, precum agricultura, telecomunicatiile si, probabil cel mai afectat dintre domenii avand in vedere valoarea investitiilor afectata de impozitare, cel energetic. Despre taxa pe constructii speciale, aceasta noua sarcina fiscala, s-a scris si s-a dezbatut destul de mult incepand din luna noiembrie a anului trecut, cand a fost publicata Ordonanta de Urgenta nr. 102/2013 (OUG 102/2013). Contextul economic si asteptarile mediului de afaceri cereau adoptarea unor masuri pentru cresterea atractivitatii economiei romanesti, cum ar fi legislatia de tip holding, reglementata prin noul act normativ.

In egala masura insa, sub imperiul presiunilor exercitate de organismele internationale (Troica: Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Banca Central Europeana) pentru indeplinirea obiectivului asumat de largire a bazei impozabile si in contextul angajamentelor asumate de Guvernul Romaniei referitoare la eficientizarea sistemului fiscal, a fost introdus si un nou impozit, si anume taxa pe constructiile speciale. Aceasta masura de impozitare a unor constructii speciale (imobile prin destinatie) este aplicabila incepand cu 1 ianuarie 2014 (cu termene de plata pentru 2014 in doua transe scadente la 25 mai si la 25 septembrie).

Pentru a nu repeta experientele nefericite in stabilirea bazei impozabile si subiectul sarcinii fiscale (cum a fost cazul taxei “clawback” din industria farma), atat baza, cota cat si subiectii de impunere au fost stabilite foarte exact, exclusiv pentru acele constructii care nu intra in scopul impozitului pe cladiri.

Astfel, obligatia platii impozitului pe constructii revine exclusiv persoanelor juridice, Codul Fiscal exceptand de asemenea si institutiile publice si asociatiile, fundatiile etc., persoane juridice fara scop patrimonial.

Impozitul se calculeaza prin aplicarea unei cote de 1,5% asupra valorii brute a constructiilor existente in patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior (asa cum sunt prevazute in grupa 1 a Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, ca de exemplu: platforme marine de foraj si extractie, centrale termoelectrice si nuclearo-electrice etc.).

Mai mult, taxa pe constructii speciale afecteaza un numar mare de sectoare si industrii, precum agricultura, telecomunicatiile si, probabil cel mai afectat dintre domenii avand in vedere valoarea investitiilor supuse impozitarii, cel energetic.

Dezvoltatorul imobiliar Impact Developer & Contractor (simbol bursier IMP), controlat de omul de afaceri Gheorghe Iaciu, îşi propune ca în 2016 să ajungă la o cifră de afaceri de peste 50 mil. euro şi la un profit operaţional înainte de dobânzi şi amortizări (EBITDA) de 20 mil. euro, potrivit detaliilor strategiei pentru perioada 2014-2018 publicate vineri pe bursă.
Anul trecut, Impact a raportat afaceri de 26,14 mil. lei (5,9 mil. euro) şi pierderi de 46,7 mil. lei (10,5 mil. euro), iar pentru a-şi atinge obiectivele propuse în strategia pentru 2014-2018, ar trebui să-şi majoreze afacerile de peste opt ori în următorii trei ani. Compania îşi propune să vândă până în 2016 toate apartamentele şi vilele pe care le are pe stoc şi parcelele de teren neutilizate, iar din mai 2014 va reîncepe dezvoltarea unor complexuri rezidenţiale în nordul Bucureştiului (Greenfield 2), după cinci ani de criză în care nu a mai construit nimic.
Iaciu a preluat controlul Impact anul trecut, cumpărând mai întâi pachetul de acţiuni al lui Dan Ioan Popp, fondatorul firmei, care a fost vândut de licitaţie de Banca TranŹsilvania.

Lorand Fabian, general manager al companiei de construcţii Geiger Transilvania, subsidiara locală a grupului german Geiger, spune că anul 2014 va fi unul imprevizibil pentru piaţa locală a infrastructurii, după ce 2013 a adus o reducere a bugetelor alocate de stat în acest sector.

„Piaţa nu este omogenă pentru a putea generaliza. Semnalele sunt totuşi că (2014 – n.red.) ar fi un an şi mai dificil decât 2013. Bugetele de investiţii sunt la multe autorităţi contractante mai mici. Există incertitudinea finanţării pentru multe din proiectele care ar fi trebuit de mult lansate“, afirmă Fabian. În prezent, circa 90% din activităţile din construcţii sunt generate de lucrările publice, în special cele de infrastructură, potrivit celor mai recente date ale Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO).

Bogaţi de top precum Gerald Grosvenor, Eyal Ofer, Beny Steinmetz, Mordechay Zisser sau Sándor Csányi au investit direct sau indirect în imobiliare româneşti peste 1,3 mld. euro, însă au pierdut sute de milioane de euro în principal din devalorizarea terenurilor nedezvoltate.
Plecând de la lista cu cei mai mari miliardari ai lumii, care sunt prezenţi auafaceri imobiliare în România, Capital a realizat un top al investitorilor care au avut cel mai mult de pierdut de pe urma activităţilor desfăşurate la nivel local. Majoriatea acestor afaceri s-a ofilit sub soarele arzător al crizei şi spre deosebire de investitorii străini care au reuşit să părăsească piaţa locală, aceştia sunt legaţi de România prin miile de hectare de teren acumulate în vremurile bune la preţuri exorbitante.Chiar dacă prezenţa acestor investitori pe o anumită piaţă este un semnal pozitiv, activitatea lor nu este întotdeauna încununată cu lauri. Multe dintre proiectele în care s-au implicat sunt în continuare blocate sau date uitării. Consultanţii chestionaţi de Capital spun că multe dintre investiţiile realizate de aceşti miliardari s-au dovedit a fi un eşec groaznic şi cu impact negativ asupra comunităţii de investitori.
De departe, miliardarii israelieni au cea mai puternică prezenţă pe piaţa imobiliară românească. Fiind primii investitori străini care au pariat pe proprietăţi locale, încă înainte de aderarea ţării la spaţiul european, aceştia şi-au dezvoltat şi cele mai extinse portofolii.„Israelienii în criză sunt complet blocaţi. În primul rând pentru că nu construiesc pe banii lor. Dacă se poate să facă investiţii cu capital propriu zero, cu atât mai bine. În aceste condiţii, piaţa aceasta de criză nu este favorabilă modelului lor de afaceri. În al doilea rând aveau deja foarte multe terenuri şi e clar că nu au mai achiziţionat, ba au mai încercat să vândă din ele, pentru a recupera acel Ťreturnť promis înainte investitorilor lor“, spune Ilinca Păun, managing director al companiei de consultanţă imobiliară Colliers International.
Prăbuşirea unui imperiu
Mordechay Zisser (58 de ani) este miliardarul israelian care a avut cel mai mult de pierdut pe de urma expunerii pe piaţa românească. El a investit, în principal, prin intermediul Plaza Centers, peste 300 mil. euro în şapte terenuri localizate în Iaşi, Timişoara, Slatina, Hunedoara, Târgu-Mureş, Constanţa şi Miercurea Ciuc; în 75% din Casa Radio dinBucureşti, în clădirea de birouri Palazzo Ducale şi hotelul Radisson Blu (fostul Hotel Bucureşti de pe Calea Victoriei).
În plus, Plaza Centers mai are un parteneriat cu firma olandeză BAS Development, ce presupune dezvoltarea a două proiecte de birouri la Braşov şi Ploieşti şi a cinci proiecte rezidenţiale: două în Ploieşti, două în Braşov şi unul în Bucureşti. Treptat, România a ajuns să cântărească cel mai mult în portofoliul de active al Plaza Centers şi la fel de mult în balanţa de pierderi. Doar în trimestrul trei al anului trecut, compania a pierdut 71,2 mil. euro numai din cauza devalorizării proprietăţilor din India, România, Serbia şi Polonia, potrivit ultimului raport financiar al Plaza Centers.Calculele Capital, care au la bază evaluările înscrise în rapoartele financiare ale companiei, arată că proprietăţile Plaza Centers s-au devalorizat cu 78,7 mil. euro, faţă de valoarea lor de vârf din perioada 2007-2008. Cert este că, de când a intrat pe piaţa românească, compania nu a reuşit să finalizeze niciunul din proiectele promise şi în noiembrie anul trecut a intrat în insolvenţă la nivel de grup.
Mai mult, compania-mamă a Plaza Centers, grupul Elbit Imaging – controlat până la sfârşitul lui 2013 de Mordechay Zisser – a fost nevoit să ajungă la un acord cu creditorii săi pentru datorii de peste 520 mil. euro, cea mai mare soluţionare a unei datorii din istoria Israelului, după cum notează presa israeliană. În urma acestei înţelegeri, Mordechay Zisser şi-a pierdut pachetul de control în cadrul Elbit Imaging. Plaza Centers are nevoie de peste 1,2 mld. euro pentru a dezvolta toate proiectele din România, însă, în situaţia actuală, este greu de crezut că toate acestea vor deveni realitate.
Cel mai ghinionist investitor
Gerald Cavendish Grosvenor (62 de ani), al şaselea duce de Westminster şi cel mai bogat britanic, a intrat pe piaţa românească în perioada de „boom“ imobiliar prin intermediul Sonae Sierra, unul dintre cei mai mari proprietari de malluri din Europa, din care deţine 50%. De mai bine de şape ani de când sunt în România nu au reuşit să construiască niciunul dintre mallurile programate. Momentan, compania deţine centrul comercial River Plaza din Râmnicu Vâlcea, cumpărat pentru 42 mil. euro în 2007, şi două terenuri în Craiova şi Ploieşti. Compania este acum în proces de modificare a planurilor centrului comercial Adora Mall din Craiova, deoarece competiţia făcută de Electroputere Parc este prea mare pentru a merge pe varianta iniţială a proiectului. Soluţia pare să fie un centru comercial de cartier. În plus, lucrările de construcţie la acest proiect au avansat greu din cauza benzinăriei care se învecinează cu terenul.
Un alt proiect buclucaş al celor de la Sonae Sierra este centrul comercial ParkLake, amplasat pe fosta bază sportivă Spartac din cartierul Titan, care ar trebui dezvoltat în parteneriat cu irlandezii de la Caelum Development. Planurile dezvoltatorilor, iniţiate în 2008, au fost date peste cap de nenumărate ori de o serie de conflicte juridice care i-au obligat să îşi recalibreze proiectul în repetate rânduri. Ulterior, când lucrurile păreau că s-au lămurit la nivel juridic, au apărut probleme cu solul pe care urmează să fie construit noul mall şi lucrările au fost din nou amânate. La sfârşitul anului trecut, cei doi parteneri şi-au reînnodat acordul, iar zilele trecute au anunţat începerea lucrărilor de construcţie. Investitorii au anunţat că în luna septembrie au obţinut autorizaţia de construire şi că au început procesul de licitaţie pentru selectarea constructorilor. Proiectul urmează a fi ridicat pe un teren de 8,2 hectare, achiziţionat în 2007 de către Caelum Development pentru 53 mil. euro de la Eduard Ioan Dan Romalo.
Miliardarul executat silit
Controversatul om de afaceri Beny Steinmetz (57 de ani), care şi-a ridicat averea în principal din afaceri în minerit, a ajuns să fie executat silit pentru afacerile imobiliare derulate în România. Prima achiziţie de proporţii realizată de Steinmetz pe piaţa imobiliară românească a fost ansamblul rezidenţial West Park din Militari, proiect început de Rom Canada, pentru care a plătit 14 mil. euro în 2006. Proiectul trebuia să ajungă la 1.400 de apartamente, însă dezvoltarea s-a oprit la prima etapă care însumează 197 de apartamente. În paralel cu această achiziţie, miliardarul a mai cumpărat o serie de terenuri în Bucureşti, Pantelimon, Săftica, Corbeanca, Ploieşti şi Braşov care totalizează peste 230 de hectare. Planurile acestuia vizau dezvoltarea a circa 9.000 de apartamente şi vile, însă niciun proiect nu a fost demarat. Între timp, datoriile generate de creditele angajate pentru cumpărarea acestor terenuri s-au adunat, iar în 2012 a apărut prima executare silită. Un teren de 50 de hectare din Săftica, pe care era programată construcţia a 1.000 de vile, a fost scos la licitaţie pentru achitarea creditului accesat la Banca Românească. Datoriile acumulate de firma care deţine acest teren se ridică la 24,7 mil. euro, potrivit datelor publicate de Ministerul Finanţelor Publice (MFP). Licitaţiile au fost repetate de mai multe ori pe parcursul anului trecut, dar fără niciun rezultat, ultimul preţ de pornire fiind de 7,1 mil. euro. Mai recent, un teren de 35.000 mp localizat în parcul Grozăveşti din Bucureşti a fost executat silit pentru datorii de 20,6 mil. euro către Piraeus Bank România, care are un drept de ipotecă în valoare de 17 mil. euro. Preţul de pornire al ultimei licitaţii a fost de circa 4,6 mil. euro. În 2007, Beny Steinmetz Group (BSG) anunţa pe acest teren construcţia a 1.100 de locuinţe, investiţie ce ar fi necesitat 100-120 mil. euro. De fapt, niciuna dintre firmele româneşti ale miliardarului nu o duce mai bine. Cele opt vehicule investiţionale, inclusiv cele două executate, care fac parte din Scorpio Real Estate, una dintre diviziile imobiliare ale miliardarului, au pierderi cumulate de 12 mil. euro şi datorii totale de 120 mil. euro, conform calculelor Capital pe baza datelor înscrise la MFP.
Pariu pierdut
Din pleiada de investitori israelieni cu afaceri imobiliare în România nu putea lipsi nici cel mai bogat dintre ei. Eyal Ofer (63 de ani), care alături de fratele său Idan Ofer, a moştenit imperiul clădit de tatăl său Sammy Ofer, a ajuns să deţină 10.000 de hectare de teren în Bucureşti, Constanţa, Braşov şi Timişoara, majoritatea loturi agricole. El se laudă că a investit în România peste 500 mil. euro, cele mai notabile proiecte fiind ansamblul rezidenţial de lux Oxford Gardens, centrul de afaceri Willbrook Platinum de pe DN1, clădirea de birouri Cathedral Plaza, hotelul Teleferic din Poiana Braşov şi centrul comercial Tomis Mall din Constanţa. După mai bine de zece ani de procese juridice, în februarie anul trecut, Ofer a reuşit să vândă clădirea de birouri de lângă Catedrala Sfântul Iosif investitorului grec Ioannis Papalekas. Valoarea tranzacţiei nu a fost făcută publică, dar Ofer a plasat în dezvoltarea clădirii circa 40 mil. euro şi revendica în instanţă despăgubiri de 25 mil. euro, pentru că nu a putut pune clădirea în funcţiune.
Un alt exemplu de investiţie ratată este şi Willbrook Platinum. La doi ani de la începerea procesului de închiriere, peste 70% din complex este încă neocupat, ceea ce îl plasează pe primul loc în topul celor mai goale clădiri de birouri din Bucureşti. Nici situaţia Oxford Gardens nu este mai roz. La începutul crizei, investitorul a luat decizia închirierii vilelor din complex, pentru a nu fi nevoit să reducă substanţial din preţul de vânzare, însă la sfârşitul anului 2012 a ieşit pe piaţă cu cele 204 vile finalizate în 2010. În ciuda scăderilor de preţ realizate de majoritatea dezvoltatorilor concurenţi, la Oxford Gardens cea mai ieftină vilă este de 285.000 de euro, fără TVA.

Portughezii de la Sonae Sierra şi grupul irlandez Caelum Development, care vor dezvolta în parteneriat mallul ParkLake Plaza din cartierul bucureştean Titan, au început să sape la acest proiect care implică o investiţie de 180 de milioane de euro.

Investitorii au lansat în piaţă acest proiect de mall în urmă cu şase ani, iar la începutul lunii noiembrie 2013 anunţau că până la finalul anului vor fi demarate lucrările. Debutul efectiv a mai întârziat, pe fondul sărbătorilor de iarnă, dar la începutul acestui an investitorii au semnat contractul cu firma SBR Soletanche Bachy Fundaţii, care va efectua prima etapă a lucrărilor.
Sonae Sierra şi Caelum Development vor dezvolta un mall cu o suprafaţă închiriabilă de 70.000 de metri pătraţi a cărui finalizare este programată pentru primăvara anului 2016.
„Contractul a fost semnat săptămâna trecută, firma de construcţii este de joi pe şantier, unde realizează curăţarea terenului şi conectarea la apă, canalizare şi electricitate. Luni (astăzi – n.red.) vor începe săpăturile propriu-zise“, au precizat pentru ZF reprezentanţii Sonae Sierra. Aceştia nu au precizat numele constructorului, acesta fiind inscripţionat pe tăbliţa de la şantier care mai arată că autorizaţia de construire eliberată de Primăria Sectorului 3 este valabilă între 20.01.2014 şi 20.01.2016.

Potrivit aceleiaşi surse, proiectantul de arhitectură este Alpha Studio, cel de structură este firma Plan 31, în timp ce proiectantul de instalaţii este SBD Engineering.