E & G Point Construct – Construiti cu noi casa mult visata – Blog – Noutati, legislatie, investitii

Daca iti doresti sa schimbi atmosfera de acasa, dar fara a transforma casa in santier, foloseste tapet. Utilizarea acestuia este usoara si curata, presupunand doar rabdare, simt practic si indemanare.

In principiu, exista doua categorii de tapet, cu suprafata imprimata si cu textura in relief ce poate fi vopsita. O alta clasificare se poate face in functie de modalitatea de curatare: lavabil, semilavabil si non-lavabil.

Tipul standard de tapet nu este lavabil; acesta se poate curata cu ajutorul unei carpe ude, fara sa se faca apel la detergenti, care pot deteriora serios suprafata. Acest tip de tapet necesita o grija speciala in cursul aplicarii, pentru a nu se pata cu adezivi speciali de lipire, caz in care scoaterea petelor va fi dificila.

Tapetul lavabil este mai rezistent la apa si la pete, datorita acoperirii cu un strat protector transparent. Acesta este tolerant la uzul detergentilor usori, ramanand insa sensibil la frecare (in cazul mutarii mobilei, spre exemplu).

Tapetul poate fi clasificat si in functie de materialul din care este realizat: hartie, vinil, material textil, fibra de sticla etc.

Tapetul din hartie este cel mai potrivit pentru a crea un decor vesel. Spre deosebire de acesta, cel din vinil rezista la murdarie si poate fi utilizat si in spatii umede, cum sunt baile si bucatariile.

Tapetul din fibra de sticla asigura o rezistenta sporita suprafetelor pe care este aplicat, iar cel din materiale naturale (matase, lemn, bambus, scoici etc.) ofera multa eleganta.

Produsele existente pe piata au diverse modele si texturi si sunt disponibile intr-o gama larga de culori. Prin urmare, se poate realiza orice tip de amenajare: moderna, eleganta, clasica, exotica, romantica etc.

In plus, acest tip de finisaj nu se decoloreaza foarte usor, nu degaja miros si are o durata mare de viata, daca este aplicat corect si intretinut in mod corespunzator (un tapet de calitate rezista pana la 20 de ani).

Placarea fatadei cu piatra naturala nu este o noutate. Dimpotriva, se practica de mult timp si reprezinta o solutie care cu greu ar putea fi contraindicata deoarece ofera o buna eficienta din perspectiva protectiei la intemperii si este extrem de rezistenta in timp.

Montarea pietrei naturale nu este foarte dificila, putandu-se aplica direct pe suprafata peretelui, cu ajutorul unui mortar special.

Cu acest tip de placare puteti merge pe un stil rustic, folosind piatra naturala de cariera, intr-o forma neprelucrata, care se potriveste mai ales caselor din zonele montane.

Daca vreti mai multa eleganta, atunci puteti alege o placare cu marmura, granit sau travertin. Este ceva mai scumpa, insa merita efortul financiar. Aceste materiale sunt recunoscute pentru rezistenta si frumusetea lor.

Daca bugetul si stilul arhitectural al casei va permit, nu ezitati sa alegeti acest tip de fatada. Insa trebuie sa aveti in vedere faptul ca, daca o lavabila care nu a iesit bine se poate corecta usor, nu la fel se poate spune si in cazul unei placari cu piatra naturala

Placarea cu piatra a peretilor exteriori

Piatra poate fi asociata cu alte materiale de constructie, aceasta avand un efect de innobilare a elementelor apropiate. Utilizarea pietrei naturale pentru placarea cladirilor la exterior reprezinta o solutie care imbina durabilitatea cu aspectul estetic de exceptie. Piatra poate fi folosita pentru acoperirea unor suprafete mari sau pentru a scoate in evidenta o zona de maxim interes vizual. Este un material recomandat pentru rezistenta, soliditate si aspect estetic.

De asemenea, trecerea timpului ii confera un aspect deosebit prin patina obtinuta pe cale naturala, fara niciun fel de interventie suplimentara. In plus, intretinerea unei fatade din piatra naturala presupune eforturi minime: nu necesita lacuire sau vopsire, se spala doar periodic cu apa sub presiune.

Piatra folosita pentru placari exterioare trebuie sa aiba structura, compozitia chimica si culoarea cat mai omogene, sa nu contina elemente straine care se descompun usor, sa provina din masive mari si cat mai compacte, cu cat mai putine fisuri.

Etape de lucru:

1. Spalarea pietrei. Bucatile de piatra se sorteaza in functie de grosime, dupa care se spala bine cu apa sub presiune, pentru a indeparta praful si impuritatile. Pentru o buna aderenta, piatra trebuie sa fie curata in momentul montarii.
2. Pregatirea adezivului. Intr-un vas se face o compozitie din ciment si nisip. Consistenta adezivului trebuie sa tina seama de caracteristicile suprafetei de montaj, dar si de grosimea si greutatea bucatilor de piatra.
3. Aplicarea pietrei. Pe fiecare bucata de piatra se aplica o cantitate suficienta de adeziv apoi se lipeste pe perete. Imbinarile se fac astfel incat ansamblul decorativ sa capete un aspect cat mai frumos.
4. Umplerea rosturilor. Dupa ce piatra a fost montata se curata bine rosturile. In spatiile dintre bucatile de piatra se introduce un amestec din ciment si nisip. Optional, se poate adauga si un pigment de colorare.

ATENTIE! Din cauza structurii interne cristaline, placile de piatra naturala sunt sensibile, gradul lor de sensibilitate fiind cu atat mai mare cu cat contin mai multe zone de culoare alba. In timpul procesului de montaj, placile pot absorbi in masa lor apa din materialul adeziv. Din aceasta cauza, in timp pot aparea in placi si la suprafata lor pete, ele fiind generate de sarurile din suport si antrenate de apa absorbita. Din acest motiv sunt recomandati adezivi cu priza si hidratare rapide, care nu contin apa in exces.

Printre cele mai vechi constructii ecologice se numara si casele din lemn. Acestea sunt realizate din material lemnos pe diverse tipuri de structuri (modular, din busteni, din panouri etc.), rezista mult mai bine la cutremure si necesita fundatii mult mai reduse ca volum si cost.

Casele din lemn rotund. Sunt construite din doua tipuri de lemn: lemn rotund calibrat (adica busteanul e prelucrat la aceeasi dimensiune) si lemn rotund necalibrat (busteanul are dimensiuni aproximative). Casele din busteni masivi sunt, de fapt, casele traditionale realizate din lemn brut prelucrat manual. Acestea se ridica in general pe fundatii de beton, dar sunt realizate integral din trunchiuri masive de rasinoase, netratate in prealabil, ci doar decojite. Intreaga constructie este realizata prin suprapunerea bustenilor fasonati si imbinarea lor la capete prin cioplire manuala, lucru care ii asigura casei o structura foarte rezistenta din punct de vedere mecanic (si protectie eficienta la miscari seismice). Intre suprafetele de imbinare se introduce vata minerala, pentru izolatie termica si fonica. Apoi, lemnul este tratat pentru a capata rezistenta impotriva microorganismelor daunatoare.

Casele din barne de lemn lamelar. Sunt realizate din barne din lemn lamelar incleiat, mai exact: barne compacte de lemn obtinute prin imbinarea unor bucati de cherestea, in prima faza sub forma de lamele, care la randul lor sunt lipite intre ele in conditii speciale de temperatura si presiune. Avantajul consta in faptul ca sunt mai stabile in timp (nu sunt supuse deformarilor specifice lemnului masiv), pot avea sectiuni si lungimi mari si asigura o finisare mai usoara a peretilor, expunand doar suprafete de lemn regulate.

Casele cu structura din lemn lamelar. Modul de asamblare a elementelor de structura creeaza o retea de tip grinda-stalp in care toate reperele sunt predimensionate si prelucrate in fabrica. Fixarea structurii din lemn pe fundatie se face prin sisteme de prindere speciale care izoleaza total partile din lemn de suprafata de beton. Acestea pot fi completate cu panouri vitrate de mari dimensiuni sau cu panouri izolate (de tip sandwich).

Casele cu structura autoportanta (de tip sandwich). Acest tip de case au structura de rezistenta independenta, rolul fiind preluat de catre peretii portanti prefabricati. Asamblarea lor se face cu ajutorul suruburilor. Pe langa structura de rezistenta, peretele de tip sandwich include si stratul de izolatie, bariera de vapori, traseele instalatiilor si straturile interiore si exterioare de finisaj. Se poate alege orice tip de finisaj ca in cazul constructiilor standard. Printre avantaje se poate mentiona: rezistenta mare la seisme, o mare varietate de forme si dimensiuni, costuri de executie mici.

Casele din lemn prezinta o serie de avantaje demne de luat in seama. Costul de productie este mai mic comparativ cu cel al locuintelor realizate din alte tipuri de materiale. Apoi, nici climatizarea nu este prea costisitoare, dat fiind ca o casa din lemn izolata bine se dovedeste a fi suficient de racoroasa pe timpul verii si destul de calduroasa iarna. Toate acestea duc la un consum redus de combustibil si energie, prin urmare emisia de noxe este diminuata.

Daca doriti sa va construiti o casa din lemn, trebuie sa luati in calcul principalele avantaje si dezavantaje ale acesteia.

O casa din lemn este mai ieftina decat alte tipuri de constructii (beton, caramida etc.), insa intretinerea ei, in timp, genereaza costuri mai mari. De asemenea, o casa din lemn este mai flexibila si are risc seismic scazut, insa nu prezinta rezistenta mare la evenimente neprevazute, cu mar fi incendiile.

O constructie din lemn reprezinta, in mod clar, o alegere inspirata pentru cei care doresc sa se mute intr-un camin nou intr-un timp record, avand in vedere ca aceasta se executa rapid, intr-un interval cuprins intre o luna si trei luni. In plus, pierderile de caldura au fost calculate de specialisti ca fiind cu 30-40% mai mici decat la alte tipuri de locuinte.

Despre casele din lemn mai trebuie sa stiti ca sunt foarte functionale, datorita faptului ca spatiul lor interior poate fi usor compartimentat sau modificat, intrucat au o structura usoara si nu necesita deci prea multi stalpi de sustinere.

La capitolul avantaje, mai poate fi consemnat: casele traditionale din lemn pot fi ridicate pe terenuri slabe sau nisipoase. Nu in ultimul rand, specialistii le considera „sanatoase”, intrucat lemnul este un element 100% natural, respira, asa ca este pus la adapost de igrasie si condens.

Insa o casa din lemn prezinta si reale dezavantaje. O astfel de constructie „traieste” cu 20-30% mai putin decat una din caramida sau beton, iar intretinerea ei necesita bani si atentie (poate fi atacata de cari, furnici sau umiditate).

De asemenea, in cazul in care va doriti o locuinta mare, trebuie sa renuntati la gandul de a o face din lemn, pentru ca o astfel de structura nu poate avea mai mult de doua niveluri, in caz contrar putand aparea probleme de stabilitate.

Cu un aspect estetic placut si cu proprietati ce ofera avantaje incontestabile, acoperisurile din tigla ceramica pot fi o alegere buna pentru locuinta dumneavoastra. Fabricata din argila amestecata cu apa, uscata la aer si arsa in foc, tigla ceramica rezista pe piata invelitorilor si continua sa o faca datorita faptului ca poate fi folosita pentru orice fel de acoperis (nou sau refacut). Apoi, datorita rezistentei mecanice mari, poate suporta cu usurinta greutatea zapezii sau a ghetii si are o buna rezistenta la foc, inghet, ploaie, murdarie, materiale alcaline sau radiatii ultraviolete. Prezinta o durabilitate sporita in timp, putand depasi 100 de ani si beneficiaza de garantie pe o perioada mai indelungata din partea producatorilor.

Printre calitati este de menționat si faptul ca nu are emisii poluante, asigurand totodata si o buna aerisire care permite evacuarea vaporilor de apa. In plus, un avantaj care ar trebui sa incline balanta spre acest tip de invelitoare este faptul ca tiglele ceramice nu vor deveni inestetice odata cu trecerea vremii, ba din contra, patina timpului le poate da un plus de eleganta. De asemenea, rentabilitatea unui material se dovedeste in momentul in care nu trebuie sa investesti in diverse lucrari de reparatie. Acest lucru este valabil si in cazul acoperisurilor din tigla ceramica, ce in timp nu necesita reparatii majore. Insa poate cel mai important aspect, pe langa toate avantajele prezentate mai sus, este dat de montarea corecta a invelitorii, care sa respecte proiectul si recomandarile specialistilor. Iata ce ar trebui sa stiti inainte de a incepe aceasta etapa a santierului.

Montarea corecta a acoperisului in 7 etape

In proiectul de executie al casei, o sectiune separata este reprezentata de planul acoperisului, in care sunt indicate elementele structurale ale sarpantei. Cu alte cuvinte, sunt indicatii precise despre cum va trebui sa arate scheletul peste care se va monta invelitoarea, indicații pe care ar fi bine sa le respectati intocmai.

Etapa 1

Specialistii spun ca, de exemplu, la o casa la care a fost turnata placa de beton ce separa podul casei de locuinta propriu-zisa, in centura de beton care inchide zidurile si elementele structurale ale zidariei se vor infige din loc in loc niste „mustati” din fier-beton.

Etapa 2

Pe conturul casei se vor aseza grinzile, care se vor lega de ziduri prin acele „mustati” de fier. Grinzile se prind intre ele prin scoabe. Odata amplasate si fixate pe placa de beton, rezulta scheletul de fixare a acoperisului.

Etapa 3

Urmatoarea etapa consta in prinderea de grinzi a unor popi verticali, peste care se monteaza coamele centrale si laterale. De inaltimea popilor de sprijin depinde unghiul de inclinare pe care il va avea acoperisul.

Etapa 4

Pe coame, de o parte si de alta, se monteaza capriorii, care la partea finala se sprijina pe grinzile de exterior.

Etapa 5

Peste capriori se bate astereala, iar peste aceasta se monteaza de jos in sus folia anticondens.

Etapa 6

Peste folia anticondens se monteaza rigle din lemn verticale si orizontale, care au un dublu rol. Vor deveni suportul de prindere al tiglelor ceramice si vor asigura acoperisului o buna ventilare.

Etapa 7

Ultima etapa consta in: montarea tiglelor si a olanelor speciale pentru crestele acoperisului, a sistemului de colectare a apei, alcatuit din jgheaburi si burlane care se monteaza la extremitatile inferioare ale invelitorii si a unor accesorii precum tiglele de aerisire, parazapezile sau sistemele de strapungere a acoperisului pentru trecerea cablului de antena.

Etapele montarii acoperisului din tigla

Montarea acoperisului reprezinta o etapa importanta a constructiei, care trebuie realizata de profesionisti. Iata care sunt etapele corecte ale montarii acoperisului cu tigla.

1. Pe placa de beton care separa podul casei de spatiul locuibil se fixeaza suporti din fier de care se prind grinzile. Grinzile intre ele se prind in scoabe. Dupa acest moment aveti gata patul de fixare a acoperisului.

2. De grinzi se prind popii verticali peste care se monteaza coamele centrale si laterale Inaltimea popilor dicteaza panta acoperisului.

3. Capriorii se monteaza pe coame, iar peste ei se bate astereala (captuseala de scanduri asezata pe un schelet de lemn, pentru a sustine invelitoarea unui acoperis).

4. Montati folia anticondens peste astereala, apoi fixati riglele pe directia capriorilor, pentru a permite apei rezultate din condens sa se scurga. Astfel se realizeaza si ventilarea acoperisului.

5. Perpendicular pe rigle se fixeaza suportii invelitorii formate din tigle.

6. Montati tiglele si apoi carligele pentru jgheaburi.

Cum alegem invelitoarea pentru acoperis? 

Sub nicio forma nu se poate sa alegeti invelitoarea dupa ce a fost demarata constructia locuintei. Indicat este sa va sfatuiti cu arhitectul si proiectantul viitoarei case, sa ii descrieti cum vreti sa arate constructia si sa fiti deschisi la sugestiile acestora legate de acoperis deoarece greutatea acestuia este un factor extrem de important in ceea ce priveste durabilitatea imobilului. Mai mult, in functie de greutatea invelitorii este proiectata structura de rezistenta a casei.

Pe langa acest aspect de ordin tehnic, mai exista si alte motive pentru care alegerea invelitorii potrivite pentru acoperisul dumneavoastra nu este deloc o operatiune simpla. De exemplu, aspectul fizic al constructiei finale este influentat de tipul de invelitoare ales. De asemenea, in functie de amenajarea podului-care poate fi spatiu de depozitare sau un spatiu locuibil- se va alege si invelitoarea potrivita.

Pe de alta parte, alegerea gresita a acesteia va face ca planul dumneavoastra initial sa nu poata fi indeplinit. Exista numeroase tipuri de invelitori, dar cele mai utilizate la noi in tara sunt sindrila bituminoasa, cea cu fibra de sticla, sindrila de lemn, tigla ceramica, cea metalica si din beton.

De asemenea, exista invelitori din rulouri de tabla si, nu in ultimul rand, din stuf. Trebuie sa stiti toate avantajele si dezavantajele acestor tipuri de invelitori pentru a nu da gres atunci cand va decideti sa va construiti o casa. Va vom prezenta cateva tipuri de invelitori, incercand sa realizam o analiza corecta a plusurilor si minusurilor fiecaruia dintre acestea.

Am printat poze, m-am uitat pe geam la acoperisul vecinilor, si nimic.

“Ti-am spus ca nu vreau sa ne cumparam acoperis ca al vecinilor. Vreau ceva original”, se auzi vocea ei, nerabdatoare sa afle decizia mea.

“Original o sa si fie! Pentru ca locuinta noastra este diferita!”

Ce-i drept, materialele de constructii au avut o evolutie tehnologica uimitoare in ultimii ani.

Daca am renuntat la pereti portanti in favoarea structurilor din beton, de ce nu am renunta la vechile obiceiuri in favoarea unor noi tehnologii superioare de productie a acoperisului?

Am ales sa merg, cu toate temele facute, la un distribuitor Ruukki din zona noastra, recomandat de un prieten, in ideea ca ma poate ajuta in alegerea acoperisului. “Pe scurt, ne intereseaza ca acoperisul sa aiba o greutate redusa, sa izoleze foarte bine, sa fie foarte bine ventilat – nu planuim sa avem condens in casa – foarte rezistent, sa arate la fel si cand copiii vor fi mari, sa fie un sistem complet, cu izolatii, jgheaburi, accesorii, tot ce trebuie. De preferat, sa se monteze repede si sa se curete usor. Ea vrea personalizare, eu nu vreau pierderi de materiale, iar daca am investit atat in casa, este pacat sa nu alegem un acoperis de calitate.”

GREUTATE MICA

Dupa ce m-a lasat sa-mi spun oful, domnul m-a rugat sa-i dau tabelul realizat acasa cu cele doua optiuni. Am aflat de la el lucruri pe care nu le gasisem pe internet. De exemplu, un acoperis din tabla tip tigla are o greutate de 10 ori mai mica decat unul din ceramica. Media este de 4,5 kg/mp, in comparatie cu un acoperis clasic din ceramica, ce are o greutate medie de aproximativ 45-50 kg/mp. Cu alte cuvinte, la acoperisul nostru cu o suprafata de 200 mp, sistemul de acoperis din tabla tip tigla va cantari sub o tona, iar cel din ceramica – aproximativ 10 tone.

CONFORT

Apoi, acoperisul ideal nu trebuie inchis etans, ci trebuie sa permita ventilarea. O tabla galvanizata prinsa direct de capriori nu poate asigura ventilatia corecta a casei si nici rezistenta in timp. De aceea, distribuitorul ne-a recomandat un sistem complet de acoperis, ce include o serie de elemente cum ar fi: profile de tabla tip tigla, folie anticondens, accesorii de inchidere, elemente de ventilatie si accesorii de fixare. In acest mod este favorizata eliminarea vaporilor din casa, fara a permite umezelii de afara sa patrunda. Interesant este faptul ca ne putem achizitiona accesoriile in aceeasi culoare cu acoperisul, iar aici sotia cred ca va avea ultimul cuvant de spus.

REZISTENTA

Acoperisul din tabla tip tigla al celor de la Ruukki este realizat din otel finlandez, obtinut prin tehnologii moderne, galvanizat la cald si cu protectie multistrat (are 4 straturi de protectie pe ambele fete), iar tabla este maleabila si foarte rezistenta. Mai mult, distribuitorul ne-a garantat ca profilele de tabla tip tigla sunt proiectate astfel incat se pot adapta la orice model de acoperis. Garantia sistemelor de acoperis din tabla tip tigla de la Ruukki variaza intre 30 si 50 de ani, in functie de tipul de protectie a profilului de acoperis pe care il alegem. Asadar, ne putem lauda si la nepotii nostri cu alegerea facuta in tinerete.

USOR DE CUR ATAT

Alaturi de calitatea tehnica si estetica, montajul usor de realizat si mentenanta minima in timp reprezinta alte avantaje importante ale acoperisurilor din tabla tip tigla de la Ruukki.

Adica au o foarte buna rezistenta la zgariere si la ultraviolete.

Am ajuns acasa mai decis ca niciodata sa cumpar un lucru. Stiam ca acoperisul din tabla tip tigla de la Ruukki este cel mai potrivit pentru casa noastra, stiam cu ce echipa o sa lucrez la montaj.

Mai ramasese sa stabilim culorile.

ELEGA NTA

Poate cea mai placuta etapa in achizitionarea unui acoperis este alegerea culorilor. Si daca de cele mai multe ori culorile acoperisului sunt mai putin extinse ca numar si ca paleta coloristica, Ruukki ne-a propus cea mai mare gama de nuante pentru acoperis. Sotia nu a mai avut rabdare si a cautat online; a putut vedea diferitele tipuri de culori pentru acoperisul unei case. Tot aici am gasit si un program prin care am putut estima pretul si ne-am facut o idee inainte de oferta finala.

Asa a aratat etapa de schimbare a acoperisului casei noastre. Nu uitati, orice ati alege sa cumparati, puneti cat mai multe intrebari si asigurati-va ca aveti alaturi un partener de incredere, care stie cat de important este acoperisul casei dumneavoastra!

Ti-ai construit o casa, ai aranjat fiecare detaliu, de la fiecare perete, fiecare usa si geam, pana la cele mai importante piese de mobilier si totul arata asa cum ti-ai dorit. Insa cursa nu este gata. De acum, vei incepe sa ai grija de toate lucrurile pe care le-ai cladit cu mare atentie.

Si, pentru ca acoperisul este unul dintre acele lucruri pe care nu le poti schimba atat de des, trebuie sa il ingrijesti in permanenta. Cum poti face asta? Iata cateva moduri:

1. Indepartati obiectele nefixate

Teoretic, daca aveti un acoperis strasnic din tigla metalica, nu ar trebui sa aveti probleme prea recent cu intretinerea sa. Insa pe acoperis pot ajunge diverse obiecte ce ii vor dauna. Spre exemplu, bucati de tabla, aschii sau alte elemente ramase in urma instalarii. Un astfel de control atent trebuie facut o data la cinci ani.

2. Investeste in masuri de prevenire a problemelor

Este necesara o izolare termica a mansardei, pentru a preveni ca aburii sa strice calitatea acoperisului. In acest sens, va fi util sa investesti in izolarea termica, dar si in alte elemente, precum jgheaburi, burlane si altele.

3. Verifica suruburile de fixare

In fiecare an, trebuie sa verificati daca suruburile de fixare sunt stranse corespunzator, precum si daca doliile acoperisului si sistemele pluvionale au nevoie de curatare.

4. Curatarea acoperisului

In principiu, apa de ploaie ar trebui sa fie suficienta pentru a curata acoperisul. Insa, din cand in cand, acoperisul de tigla metalica mai poate fi curatat cu o perie moala si detergent, spre exemplu.

5. Curatarea zapezii

O problema cu care multa lume se confrunta este curatarea zapezii care se depune pe acoperis. In cazul in care se strange mult prea multa zapada, atunci cand o curatati, trebuie lasat totusi un strat de 100 de mm, pentru a evita zgarierea tiglei.

Alegerea tipului de acoperis este in stransa legatura cu bugetul disponibil si tipul constructiei. Aceasta actiune trebuie facuta dupa o discutie cu specialistii in domeniu.

De asemenea, trebuie sa stiti ca proiectarea structurii de rezistenta este direct influentata de deschiderea acoperisului, de tipul de invelitoare ales si de greutatea acesteia.

Daca doriti ca mansarda sa fie un spatiu locuibil, perfect amenajat, aerisit si sigur, aceasta decizie trebuie luata inca din momentul realizarii planurilor de constructie.

Pe de alta parte, daca doriti sa transformati un pod destinat depozitarii intr-un loc destinat locuirii, este important sa va sfatuiti cu un arhitect sau cu un constructor pentru a stabili daca structura de rezistenta trebuie intarita.

Dupa ce v-ati asigurat ca acoperisul va sta pe o structura solida, puteti trece la urmatoarea etapa care este la fel de importanta: realizarea izolatiei. Este bine sa stiti ca grosimea termoizolatiei este foarte importanta pentru un confort sporit si ca se calculeaza in functie de tipul tiglelor si de alcatuirea acoperisului. Poate fi aplicata sub sau deasupra capriorilor si este realizata din vata de sticla sau din polistiren expandat. Acest strat trebuie dublat de o bariera de vapori, mai precis o folie anticondens.

Montarea invelitorii (care poate fi din beton, tigla ceramica, tabla, etc.) si montarea doliilor si a ferestrelor de mansarda sunt urmatoarele operatiuni pe lista. Nu trebuie uitate nici jgheaburile, burlanele sau accesoriile din tabla de otel de cupru sau PVC. Pentru siguranta dumneavoastra si pentru preintampinarea accidentelor in timpul iernii, este preferabil sa montati un sistem anti-inghet si unul de scurgere a apelor pluviale.

Tot pentru a nu avea neplaceri in timpul anotimpului rece, este indicat sa izolati corect cosurile de fum, sa lasati loc pentru guri de aerisire sau antene TV. Inainte de a semna devizul pentru aceste operatiuni, solicitati o testare a acoperisului si fisa sa tehnica.

Cele mai frecvente greseli care se fac la montarea acoperisului

Din dorinta de a economisi timp sau bani, multi proprietari iau decizii gresite in ceea ce priveste alegerea materialelor de constructie si a echipei de muncitori. Iata care sunt cele mai frecvente greseli care se fac la montarea acoperisului si cum pot fi evitate.

1. Necorelarea sarpantei cu tipul tiglelor si mai ales cu greutatea acestora.

2. Alegerea materialelor de proasta calitate sau nepotrivite pentru termoizolare sau calcularea gresita a stratului de vata de sticla sau de polistiren expandat. Cele mai multe pierderi de caldura au loc la nivelul acoperisului, asa ca aceasta greseala va va costa foarte mult in timp.

3. Alegerea unui lemn inca ud sau netratat corespunzator pentru sarpanta. Acesta isi poate schimba forma in timp, periclitand stabilitatea constructiei.

4. Selectarea unei echipe de amatori pentru montarea acoperisului! Muncitorii neprofesionisti irosesc materiale de constructie, executa lucrari de proasta calitate pentru indreptarea carora se cheltuie ulterior mai mult. Alegeti echipa de muncitori in baza unei recomandari primite de la rude sau prieteni. In caz contrar, cereti-le un portofoliu de lucrari pentru a va asigura ca nu isi fac practica pe casa dumneavoastra.

5. Achizitionarea de materiale de constructii de la firme necunoscute si fara certificat de garantie. Cumparati numai materiale de constructie cu certificat de garantie de la producatori renumiti. De asemenea, solicitati o perioada de garantie si de la cei care executa acoperisul.

Autocolantul este un material usor de aplicat, durabil si estetic si reprezinta solutia ideala atunci cand se doreste schimbarea rapida a decorului.

Unul dintre cele mai mari avantaje ale autocolantului consta in faptul ca se aplica usor pe diverse suprafete: usi, mese, dulapuri sau pe alte obiecte vechi care au nevoie de un aspect nou.

In magazine, autocolantul se gaseste sub forma de role sau fasii de diferite dimensiuni, iar aplicarea sa se face fara praf sau mizerie. Este nevoie doar de atentie  pentru a elimina eventualele bule de aer care se pot forma sub el.

Pentru a lipi autocolantul pe suprafetele din lemn sunt necesare cateva operatiuni de curatare. In primul rand, trebuie inlaturata vopseaua scorojita. Apoi, pentru nivelare, suprafata va fi acoperita cu un chit fin, iar dupa uscare, aceasta se slefuieste cu un smirghel fin.

Suprafetele din metal si sticla trebuie degresate inainte de montaj. Se poate face acest lucru cu ajutorul solutiei de curatat geamuri. Daca suprafata nu este degresata, exista riscul ca partea adeziva a foliei sa se incarce de impuritati si sa nu mai asigure o lipire perfecta.

Trebuie sa aplicati folia progresiv. Se desfac cate 5-10 cm din marginea autocolantului, se aplica si se preseaza cu o rola de tapet.