Archive for April 3, 2014
EUROSTAT: Piata de constructii din Romania se afla in recesiune
Gradina japoneza amenajata pe verticala
Echipa de la Chartier-Corbasson Architects a realizat proiectul de extindere al unei cladiri Art Noveau vechi de 100 de ani, din Amiens – Franta pentru a crea spatiul necesar birourilor Camerei de Comert si Industrie a Regiunii Picardy. Cladirea impresioneaza prin estetica moderna propusa dar mai ales prin gradina japoneza cu care au decorat peretii. Spatiile de birouri separate de restul imobilului printr-un atrium central rasar din vegetatia bogata, ce constituie un element de trecere natural intre extindere, cladirea istorica a Hotelului Bouctot Vagniez si gradinile inconjuratoare.
Olivia Caillou, arhitect in cadrul echipei declara ca initial beneficiarul dorea sa foloseasca ambele spatii, cladirea noua dar si hotelul, ulterior renuntand si pastrand vechea cladire doar pentru organizarea diferitelor receptii si evenimente.
Volumul noii extinderi are sase niveluri, la fiecare etaj gasindu-se sali de intalnire si spatii de birouri, in timp ce sala de spectacole avand 189 de locuri a fost amenajata la subsol. Foaierul de la parter, din zona noua se deschide spre gradina japoneza in timp ce un vitraj de mari dimensiuni asigura lumina naturala pentru interioare. Volumele noi sunt evidentiate cu ajutorul ferestrelor cu pervaze groase, ce strapung peretele vegetal.
Echipa de arhitecti a reusit sa integreze noua extindere in contextul istoric prin acoperirea fatadei de nord cu aceleasi soiuri de plante folosite in gradina, acestea actionand asemeni unui strat suplimentar de termoizolatie. Olivia Caillou spunea ca sursa de inspiratie folosita la acest proiect a fost gradina traditionala japoneza care inconjura proprietatea, iar alegerea soiurilor de plante a fost facuta cu atentie pentru a obtine aceeasi estetica.
Fatada sudica a fost acoperita cu panouri metalice perforate care indeplinesc mai multe functiuni. In primul rand actioneaza asemeni unui parasolar, protejand interioarele de razele soarelui dar permitand ventilarea naturala a acestora. Din punct de vedere estetic aceste panouri realizeaza o trecere mai lina catre fatadele cladirilor invecinate, executate cu caramida aparenta.
Prima camera realizata cu o imprimanta 3D
Imprimantele 3D au revolutionat domenii precum medicina si designul iar acum este timpul ca si arhitectura sa beneficieze de pe urma acestei tehnologii. Michael Hansmeyer si Benjamin Dillenburger au prezentat de curand prima camera realizata cu ajutorul unei imprimante 3D. Spatiul creat are o greutate de 11 tone, ajunge la o inaltime de 3.35m si la 15m latime.
Camera se remarca prin bogatia detaliilor si a elementelor decorative, asemanandu-se cu un vechi templu sau cu o bucata dintr-un interior baroc. Pentru realizarea ei a fost nevoie de o luna intreaga in care s-au printat separat bucati din compozitie, dupa care intr-o zi toate au fost asamblate. Piesele au fost dupa aceea slefuite, astfel incat sa nu se vada imbinarile si sa dea impresia unei structuri compacte.
Progamul complex folosit pentru a decora camera a fost dezvoltat pe baza unui algoritm pus la punct de catre Hansmeyer. Acesta poate fi folosit pentru a produce forma generala a incaperii precum si „micro-texturile” care alcatuiesc suprafetele foarte elaborate ale fiecarui segment. In loc sa foloseasca materialul clasic pentru o astfel de imprimanta, acestia au ales sa combine nisipul cu un liant care in momentul in care se usuca are proprietati similare cu piatra de calcar.
Desi camera este incredibil de complexa cu mii de texturi, procesul de creare aminteste de tehnicile de sculptare a pietrei folosite de vechii artizani in trecut. Aceasta camera „imprimata” este un pas urias inainte iar pe viitor proiectele arhitecturale vor putea fi decorate cu elemente realizate folosind aceasta tehnologie.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Siguranta la seism – Upgradarea seismica a structurilor
Se împlinesc în acest an 36 de ani de când ultimul cutremur devastator a zguduit România. 4 Martie1977, ora 21:22 a ramas un reper tragic în vietile multora dintre noi. Localizat în zona Vrancea, la o adâncime de cca. 100 km, seismul a avut o magnitudine de 7,2 grade pe Scara Richter şi o durată de 56 de secunde. S-au înregistrat 1.570 de victime dintre care 1.391 numai în Bucureşti. La nivel national cca. 11.300 de persoane au fost rănite şi cca. 35.000 de locuinte s-au transformat în mormane de moloz şi fiare contorsionate. Capitala tării a suferit cele mai mari pagube materiale, aici prabuşindu-se peste 33 de clădiri şi blocuri mari.
Timpul vindecă rănile şi ne face să minimalizăm gravitatea unor evenimente terifiante. Deşi ar fi trebuit să percepem dramele individuale şi colective ca pe o lectie dureroasa de viată reală, din care să învătam cum să limităm distrugerile sau pierderile de vieti omeneşti şi să actionăm în consecintă, am uitat că astfel de evenimente sunt impredictibile şi că pot reveni intempestiv, că pot surveni când suntem la muncă sau când copiii noştri sunt la şcoală, când ajungem acasă după o zi obositoare şi ne dorim să savurăm câteva ore de linişte în sânul familiei, când suntem într-o vizită la prieteni, la cinematograf sau când petrecem într-un local.
Din fericire, chiar şi în ceasul al 12-lea, spre binele nostru, putem încă să intervenim. Punctul de pornire constă din a ne propune creşterea sigurantei la seism a clădirilor în care muncim sau învătam, în care locuim, în care ne facem cumpărăturile sau în care ne distrăm, fiecare dintre noi pentru propria locuintă, dezvoltatorii pentru clădirile detinute, iar autoritătile locale pentru imobilele publice.
În acest demers, un pas important înainte este elaborarea unei expertize tehnice care să evalueze riscul seismic al fiecărui imobil, în functie de starea constructiei şi eventual de amploarea degradărilor constatate. Având în vedere că mare parte a imobilelor cu probleme sunt structuri vechi, multe dintre acestea monumente istorice sau arhitecturale, proiectate la vremea construirii lor în baza unor standarde care astăzi numai sunt de actualitate, pentru a le proteja de colaps la un posibil seism major, trebuie supuse unor interventii (reparatii şi consolidări structurale) care să tină cont în primul rând de necesitatea upgradării seismice a lor la nivelul cerintelor actuale. Prin urmare, necesitatea upgradării seismice a structurilor vechi decurge din reconsiderarea parametrilor de calcul dinamici recomandati în versiunile recente ale normativelor de proiectare antiseismică şi din asimilarea euro-codurilor.
Venind în întampinarea acestor necesităti imperative, SIKA România S.R.L. a promovat în ultimii ani solutii de reparatii şi consolidări bazate pe tehnologii inovatoare, moderne, a caror eficientă este testată şi dovedită de o lungă perioadă de timp pe intregul mapamond, dar mai ales în tări situate ca şi România în zone cu activitate seismică intensă – Grecia, Turcia, Japonia, etc.
Pe plan autohton, Sika România S.R.L. s-a implicat în multe proiecte de anvergură deosebită, mare parte dintre ele de importantă natională, câştigând astfel notorietate şi recunoaştere.
Fibrele de carbon, dar şi cele de sticlă, definesc tehnologia viitorului în domeniul consolidării structurilor civile, în rândul cărora un loc aparte este ocupat de către clădirile vechi.
În ultimii ani, în România, un număr impresionant de ingineri structurişti au adoptat solutii de consolidări structurale bazate pe utilizarea materialelor compozite constând din fibre de carbon sau de sticlă aplicate cu ajutorul adezivilor epoxidici, ceea ce dovedeşte viabilitatea acestui sistem, ca alternativă performantă la metodele clasice bazate pe camaşuieli cu beton armat sau otel.
Pe scurt, sistemul de consolidari structurale cu materiale compozite este un:
– sistem neinvaziv, care dă posibilitatea păstrării arhitecturii initiale;
– sistem versatil, care se poate adapta în functie de necesităti şi care permite proiectantului să îşi pună din plin amprenta personalitătii şi experientei sale asupra lucrării, datorită diversitătii tipo-dimensionale (pânze şi lamele din carbon sau sticlă) care permite alegerea materialului adecvat pentru fiecare situatie întâlnită în parte;
– sistem care poate fi particularizat pe fiecare tip de structură – beton-armat, zidărie de cărămidă, piatră, blocuri, metal, lemn sau variante de structuri mixte;
– sistem care contribuie la refacerea sau sporirea capacitătii portante a elementelor structurale, fiind folosit pentru consolidări la încovoiere şi la fortă tăietoare în cazul grinzilor, planşeelor şi peretilor portanti, dar şi pentru confinarea stâlpilor de sectiune circulară sau rectangulară;
– sistem care permite nesuplimentarea semnificativă a greutătii proprii a structurii, datorită greutătii reduse a materialelor utilizate;
– sistem care constă din aplicarea unor straturi de compozite subtiri, de ordinul a câtorva milimetri, care nu afectează spatiile utile prevăzute în planurile de arhitectură.
În plus, sistemul de consolidari structurale cu fibre de carbon sau sticlă are şi alte avantaje, cum ar fi:
– posibilitatea de mascare a zonelor consolidate, cu tencuieli clasice pe baza de mortar, vopsitorii, rigips sau alte placări false;
– punerea în operă deosebit de facilă şi de rapidă, care implică o durată de executie extrem de redusă şi care nu necesită o zonă tehnologică amplă;
– aplicarea printr-o tehnologie curată, fără dotări costisitoare, cu deranj minim şi costuri reduse.
Reabilitarea clădirilor vechi reprezintă o provocare complexă din toate punctele de vedere pentru inginerii structurişti. Pentru a satisface cât mai multe obiective cu care aceştia se confruntă în abordarea proiectelor de consolidări, SIKA a perfectionat sistemul de consolidări structurale Sika® CarboDur® –SikaWrap®, bazat pe utilizarea compozitelor pentru consolidarea elementelor constructive din beton simplu sau armat, din zidărie de cărămidă, metal sau lemn.
În cadrul sistemului Sika® CarboDur® – SikaWrap®, din punct de vedere al tipo-dimensiunilor disponibile, proiectantii de structuri au la dispozitie o largă varietate de produse, printre care:
– SikaWrap® 230C – pânze unidirectionale din fibre de carbon, cu modul de elasticitate de minim 234.000 N/mm2 şi rezistenta minimă de rupere la tractiune de 4.300 N/mm2, cu lăimi de 300 şi 600 mm, care se pot tăia în lungul fibrelor la lătimea dorită şi care se aplică folosind ca adeziv şi totodată răşină de impregnare (laminare) produsul epoxidic Sikadur® 330; |
– Sika® CarboDur® tip S sau M – lamele din fibre de carbon trase într-o matrice polimerică, cu aspect de platbandă, cu moduli de elasticitate medii incepând de la 165.000 N/mm2 şi rezistentă medie de rupere la tractiune începând de la 3.100 N/mm2, cu lătimi cuprinse între 15 şi 150 mm şi care se aplică folosind ca adeziv structural răşina epoxidică Sikadur® 30. |
Întotdeauna, înainte de executia unei consolidări, sunt necesare lucrări de reparatii structurale. În acest scop, SIKA a dezvoltat gama de mortare cimentoase speciale, cu caracteristici mecanice ridicate, armate cu fibre sintetice, modificate polimeric, aplicabile manual sau mecanizat, în sistem ud pe ud. Din componenta acestei game de produse fac parte:
Mortarele din gama Sika® MonoTop® se utilizează atât pentru executia reparatiilor, defectelor de suprafată ale betoanelor, cât şi pentru realizarea tencuielilor de rezistentă pe suprafata zidăriilor de cărămidă, BCA sau piatră.
Specialiştii din cadrul Departamentului Tehnic al Sika România S.R.L. acordă întreg suportul necesar proiectantilor de structuri pentru ca aceştia să poată stabili cu uşurintă solutiile adecvate de reparatii şi consolidări, în functie de necesităti, dacă constructia respectivă nu prezintă degradări, dacă este afectată de degradări uşoare sau grave din punct de vedere structural sau dacă prezintă avarii majore.
Fiind în egală măsură alături de proiectanti, dar şi de constructori în şantier, acordându-le acestora întregul suport tehnic necesar, în cei peste 10 ani de existentă în România, prezenta Sika s-a materializat prin implicarea masivă în realizarea lucrărilor de reparatii şi consolidări la o serie de obiective deosebite, unele dintre acestea cu caracter de monument istoric sau arhitectural sau a unor edificii de interes national, printre care:
– Clădirea ASE Victor Slăvescu din Calea Griviei 2-2A, Bucuresti;
– Biserica Mănăstirii Golia şi Biserica Banu, Iaşi;
– Hotelul Palace, Govora;
– Parchetul Dolj, Craiova;
– Palatul Victoria, Bucureşti (sediul Guvernului României);
– Teatrul National, Bucureşti;
– Muzeul National de Artă al României, Bucureşti;
– Catedrala Mitropolitană, Iaşi;
– Biserica Armenească, Iaşi;
– Palatul Prefecturii, Lugoj;
– Filarmonica, Arad;
– Muzeul Naional al Tăranului Român, Bucureşti;
– Hotelurile Cerbul şi Caprioara, Covasna;
– Hotelul Domogled, Herculane.
Aleile din parcuri, carari de lumina solara
Compania britanica Pro-Teq a creat un produs capabil sa lumineze in intuneric, denumit „STARPATH” (carare de stele) care poate fi aplicat pe orice suprafata de pardoseala astfel incat odata cu caderea serii aceasta sa poata asigura o lumina ambientala, cu consum zero de energie. Materialul este capabil sa inmagazineze energia solara pe timpul zilei pe care ulterior o foloseste pentru a genera lumina.
Locul in care acest material a fost prima data pus in opera este amplasat in parcul Christ’s Pieces din Cambridge. Conceput ca o modalitate de a produce lumina ambientala fara a se consuma electricitate, materialul inventat se poate dovedi o metoda eficienta din punct de vedere al costurilor pentru reducerea consumului de energie la nivelul oraselor. Terenul din Cambridge unde acest produs a fost testat are o lungime de 140m si a fost nevoie de doar patru ore pentru a fi realizat tratamentul. Odata cu lasarea serii aleile pe care s-a aplicat acest produs au inceput sa isi evidentieze traseele, creand carari de lumina printre vegetatia parcului.
Cantitatea de lumina pe care acest material o poate produce depinde foarte mult de cantitatea de energie solare pe care o absoarbe pe timpul unei zile. Produsul a fost conceput pentru a oferi o suprafata rugoasa si rezistenta la apa astfel incat sa indeplineasca cerintele de siguranta pentru pardoseli exterioare, de trafic mediu. Clientii pot alege din mai multe culori, marimi de agregate si straturi de baza.
Hamish Scott, co-fondator al companiei considera ca STARPATH reprezinta un mod inteligent prin care municipalitatile pot sa castige certificate verzi, sa isi eficientizeze cheltuielile din bugete si sa reduca per total impactul asupra mediului. Parcul amenajat din Cambridge va servi drept model pentru cei care iau in considerare folosirea unei solutii alternative la iluminatul traditional.
Mai multe informatii gasiti pe http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Primul element structural realizat cu o imprimanta 3D
Copertina din folie ETFE care imbraca terasa cladirii 6 Bevis Marks din Londra se remarca printr-un sistem de sustinere deosebit, nu neaparat prin forma ci prin modul in care acesta a fost pus cap la cap.
Spre deosebire de alti arhitecti care folosesc imprimantele 3D doar pentru realizarea machetelor, Priestman sustine ca „tecile” pe care le-a creat sunt primele elemente de constructie realizate prin aceasta tehnica care au un rol bine stabilit in cadrul structurii respective.
Adrian Priestman a ajuns sa fie implicat in acest proiect dupa ce consultantul proiectului in cauza, Vector Foiltec decisese ca solutiile clasice de imbinare ale elementelor de metal erau inestetice. Arhitectul a ajuns astfel sa modeleze un nou sistem de prindere pe care apoi la printat 3D, pe bucati cu ajutorul unui proces de sinterizare cu laser. Elementele create asigura prinderea dintre bratele radiale ce sustin panza copertinei si stalpul care o ancoreaza de placa din beton.
Prinderile au fost ulterior finisate, capatand un aspect unitar cu restul structurii din otel, astfel ca acestea par ca turnate, desi au fost facute pe bucati.
Inainte sa primeasca aprobarea clientului si a constructorului pentru a fi montate pe terasa, elementele componente au fost testate la conditii de vant si vreme severe.
Dupa cum declara arhitectul „este posibil ca altcineva sa mai fi realizat o instalatie, dar aceasta este o componenta a cladirii care trebuie sa reziste 15-20 de ani, asemenea celorlalte elemente ale cladirii”.
Mai multe informatii gasiti pe: http://www.dezeen.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
//
Echipa din Austria castiga Solar Decathlonul de anul acesta
n cadrul concursului Solar Decathlon de anul acesta juriul a desemnat castigatoare locuinta prefabricata propusa de echipa din Austria. Acestia au dorit ca proiectul lor sa ofere un nou sens „conceptului de spatiu deschis” punand accentul pe spatiile amenajate in aer liber.
Casa LISI (Living Inspired by Sustainable Innovation) propune un plan liber, in care spatiul livingului, al bucatariei si locului de luat masa asigura o trecere graduala intre cele doua terase exterioare amenajate una pe partea de nord si cealalta pe sud. Aceasta dispunere spatiala conduce la crearea unei singure incaperi care poate fi complet expusa naturii inconjuratoare, incurajand ventilarea naturala a casei si un control al iluminatului natural. Luand in considerare faptul ca eventualii locatari vor simti nevoia de intimitate, echipa de arhitecti a prevazut o serie de draperii care pot fi trase astfel incat sa invaluie complet casa. Umbra oferita de aceste draperii ajuta la reglarea temperaturii interioare, protejandu-le in zilele calduroase de vara si in acelasi timp reducand consumul de energie folosit de instalatiile de climatizare.
O rampa asigura accesul la nivelul parterului. In cele doua terase au fost prevazute o serie de jardiniere si pereti cu vegetatie unde beneficiarii pot sa isi cultive diferite plante aromatice sau chiar legume. Prezenta vegetatiei asigura un micro-climat care ajuta la mentinerea unui aer proaspat si racoros in casa.
Casa prefabricata a fost integral construita si termoizolata cu lemn si panouri pe baza de lemn. Decizia de a lucra cu acest material a fost luata tinandu-se cont de caracteristicile materialului, printre care faptul ca este un produs 100% natural, ca este neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon, usor de transportat si intretinut. Pe langa acestea, arhitectii au putut folosi copacul intreg, sub diferite forme astfel incat designul rezultat sa aiba o infatisare deosebita. Fiecare parte din copac a fost exploatata, de la radacina pana la frunze care s-au transformat in fundatii si cornisa, pana la trunchiul care a devenit material pentru tavane, pardoseli si pereti. Scaunele si mare parte din mobilier au fost executate din materiale rezultate prin prelucrarea aschiilor.
In ce priveste economia de energie, casa LISI este o cladire care are in plus ajungand sa genereze mai multa decat consuma. Toate acestea sunt posibile datorita panourilor fotovoltaice de pe acoperis, al sistemului de management al temperaturii si umiditatii de la interior, al unei bune termoizolari a locuintei si folosirii vitrajelor cu un grad ridicat de izolare.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa