In cadrul celui mai recent summit al Consilului Europei, ce a avut loc la sfarsitul lunii iunie 2012, liderii UE, reuniti la Bruxelles, au stabilit noile conditii in care Spania isi va plati datoriile si, in acelasi timp, au convenit sa relaxeze criteriile ce se vor afla la baza unui eventual acord pentru Italia. Astfel, cele doua state aflate in dificultate se vor putea incadra in masuri de capitalizare de tip bail-out fara a-si pierde suveranitatea economica, plan ce ar trebui sa diminueze costurile de finantare a celor doua state. De asemenea, s-a stabilit implementarea unui plan de stimulare a economiei europene in valoare de 120 miliarde euro, care ar reprezenta circa 1% din venitul national brut – VNB (Gross National Income – GNI). O parte a acestor fonduri va fi alocata pentru consolidarea capitalului Bancii Europene de Investitii (BEI), care ar determina cresterea capacitatii de creditare cu 60 miliarde euro si ar debloca investitii de peste 180 miliarde euro de care ar beneficia toate statele Uniunii Europene, inclusiv cele mai vulnerabile. Acest punct al planului trebuie sa intre in vigoare pana la 31 decembrie 2012. Fonduri importante din planul stabilit vor fi alocate si pentru demararea unei faze-pilot ce prevede emiterea unor obligatiuni, ce ar genera investitii aditionale de 4,5 miliarde euro pentru realizarea de proiecte-pilot in domenii-cheie ale economiei, precum infrastructura de transport, energetica si de comunicatii. Etapa respectiva trebuie initiata imediat si, in cazul in care se dovedeste ca poate avea rezultatele scontate, dupa efectuarea unei misiuni de audit si evaluare a rezultatelor initiale, programul va fi implementat la nivelul tuturor statelor comunitare. Cea de-a treia directie a planului presupune alocarea a 55 miliarde euro pentru sustinerea activitatii intreprinderilor mici si mijlocii (IMM), prin care sa se incurajeze angajarea de personal. Planul Consiliului Europei este foarte ambitios, avand in vedere toate aceste masuri de redresare economica si, daca vor fi implementate, ar putea contribui la salvarea industriei europene si revenirea pe un trend ascendent a sectorului de constructii. Pentru companiile din acest domeniu, aflate, actualmente in imposibilitate de a mai lua masuri suplimentare de restructurare si eficentizare a activitatii (pe baza carora si-au desfasurat activitatea in ultimii doi ani si jumatate), utilizarea fondurilor de 120 miliarde euro in scopul si la timpul prestabilit ar reprezenta, practic, iesirea din recesiune. Totusi, imprevizibilitatea economiei, a deciziilor guvernelor statelor membre si politicilor nationale, precum si multi alti factori care tin de hazard, fac practic imposibila rezolvarea pe cai aparent atat de facile a problemelor complexe ale Europei.