In Manhattan, la cateva blocuri distanta de locul unde se afla o data World Trade Center, incorporat adanc in trotuar, este un ceas. Este un ceas simplu, orele si minutele sunt afisate clar de limbi negre, in timp ce cadranul este delimitat de cifre romane. Toate aceste lucruri sunt parca tulburi, dar vizibile sub cristalul zgariat si patat, inserat in pavaj, la intersectia dintre Maiden Lane si Broadway. Si acesta ticaie in continuare, sub picioarele trecatorilor din Manhattan, de peste un secol.
In 1896, bijutierul William Barthman a decis sa plaseze un ceas, incorporat in trotuarul din fata magazinului sau de bijuterii, ca o modalitate de a atrage clientii la usa sa. Inventia sa, originala, ceasul acesta mecanic are o tehnologie inovativa pentru bateria de rezerva. Acesta a fost chiar luminat de becuri ascunse, dupa lasarea intunericului.
Ceasul a fost proiectat de catre domnul Barthman, impreuna cu angajatul magazinului, Frank Homm, un proces care a durat peste doi ani. Varianta finala a fost instalata in toamna anului 1899 si imediat a devenit o curiozitate publica.
Intr-o lume a ceasurilor analogice, cel al lui Barthman fost ca un extraterestru in peisajul New York-ului. Cu doar un deceniu inainte, New York, fusese luminat de felinare cu gaz, iar sistemul municipal de luminare cu arc era inca, considerat o minune moderna. Ceasul ar fi fost unul dintre singurele corpuri care luminau Manhattan-ul dupa lasarea intunericului.
Desi domnul Barthman a visat ideea ceasului, Frank Homm a fost creierul tehnic din spatele crearii si intretinerii acestuia. El a fost responsabil de reglementarea ceasului aproape zi cu zi, si adesea de reparatii minore.
In iulie 1932, ziarul New Yorker relata lupta lui Barthman, dupa moartea lui Homm in 1917, pentru pastrarea orei exacte: “Ceasul s-a comportat perfect pana cand ingeniosul domn Homm a murit … Nimeni altul decat domnul Homm nu parea sa-l inteleaga, iar dupa ce a a murit, parea sa aiba halucinatii si ocazional parea sa aiba lacrimi, incat, uneori, Barthmans a trebuit sa iasa si sa ascunda rusinea cu o bucata de carton. ”
S-a dovedit ca, in absenta lui Homm, cea mai buna solutie sa fie elaborarea unui nou ceas. In jurul anului 1940, Barthman a schimbat ceasul lui Homm pentru unul traditional, rotund. Desi modificat de cateva ori de la instalarea sa initiala (inclusiv adaugarea unei rame mari de alama), acesta este ceasul pe care il puteti gasi in continuare la coltul din centrul. Aceasta versiune de ceas a lui Barthman lui a fost imortalizata de Ida Wyman in 1947, numita fotografia Ceasul de Trotuar.
Ceasul lui Barthman a devenit cunoscut international. Cum era de asteptat, bijuterii din alte parti ale lumii au decis sa copieze ideea. Bijuteria Dyson & Sons dinWindsor, Anglia a mers atat de departe incat a corespondat cu Barthman pentru a scoate in evidenta ceasul lor copiedupa originalul american. Posibil din coincidenta, probabil in mod intentionat, exista o fotografie in evidentele lui Bathman, trimisa de Dyson, cu o tanara care-si regleaza ceasul, care seamana suspect de mult cu Ceasul de Trotuar al Idei Wyman.
Ceea ce face ceasurile mecanice atat de incantatoare este faptul ca sunt alimentate de posesor. Functionarea este afectata de modul de purtare si, literamente, are nevoie de miscare pentru a ticai. Exact asa este relatia pe care o are ceasul lui Barthman cu orasul New York.
Dupa moartea domnului Homm, ceasul a fost dat peste cap si functiona neregulat.
Mai recent, sub norul de fum si picioarele grabite din data de 11 septembrie 2001, ceasul a continuat sa ticaie. Cand Manhattanul a fost intunecat de uraganul Sandy, ceasul s-a oprit. Doar dupa cateva zile, cand s-a inseninat afara, ceasul a revenit la viata.
Bijuteria Barthman s-a mutat putin mai jos, pe Broadway, si si-a facut un ceas replica pentru a-l pune in fata noii locatii. Dar, la scurt timp, a fost mutat deasupra usii de la intrare, nu in fata acesteia. Cand au cerut autoritatilor din York City permisiunea de a incorpora ceasul in fata magazinului, au primit un raspuns simplu: exista doar un singur Ceas de Trotuar in New York.
Cele 20,8 milioane de intreprinderi europene mici si mijlocii (IMM-uri) creeaza 85% din toate locurile de munca noi din Europa, angajand 2/3 din forta de munca a UE si contribuind in mod semnificativ la inovare si la cresterea economica. Conform principiului „sa gandesti mai intai la scara mica” si in concordanta cu Small Business Act din 2008, Comisia a pus IMM-urile in centrul agendei sale de reglementare inteligenta pentru sprijinirea cresterii economice si a crearii de locuri de munca in Europa.In urma unei ample consultari lansate de Comisie, in jur de 1 000 de IMM-uri si organizatii cu scop lucrativ au identificat topul 10 al celor mai impovaratoare acte legislative ale UE Scopul acestei consultari ample a fost acela de a determina in ce mod legislatia UE ar putea stingheri crearea de locuri de munca si cresterea economica si de a identifica domeniile sau aspectele care ar putea necesita o examinare mai atenta si actiuni suplimentare. Potrivit rezultatelor publicate astazi, IMM-urile considera ca cele mai mari dificultati si costuri decurg din normele referitoare la legislatia REACH, taxa pe valoarea adaugata, siguranta produselor, recunoasterea calificarilor profesionale, protectia datelor, legislatia in domeniul deseurilor, legislatia in legatura cu piata fortei de munca, aparatura de inregistrare in transportul rutier, achizitiile publice si codul vamal modernizat.
Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP) a incheiat, pana in acest moment, contracte de finantare prin Programul National de Dezvoltare Rurala pentru 64.850 de investitii in mediul rural, pentru care beneficiarii primesc fonduri nerambursabile in valoare totala de 5,184 miliarde de euro.
