E & G Point Construct – Construiti cu noi casa mult visata – Blog – Noutati, legislatie, investitii

416 metri patrati pot insemna suprafata unei vile cam grosolane cu doua etaje sau spatiul de locuit dintr-o casa de 7 etaje realizata intr-un fost turn de apa din era Victoriana. Turnul este pe lista monumentelor britanice, se afla in centrul Londrei si a fost convertit in locuinta de ACR Architects.

Investitia finala nu este o suma pe care multi dintre noi o pot rosti confortabil (aproape 4 milioane de dolari, inclusiv achizitionarea turnului), insa merita luat in calcul faptul ca proprietarii au gasit o solutie interesanta pentru salvarea unui obiect de patrimoniu al carui functiune nu mai prezinta interes in contemporaneitate si nici dimesiunea spatiului interior, organizat pe verticala, nu argumenteaza o conversie pentru utilitate publica.

Turnul gazduieste acum 5 dormitoare, o sala de sport si o camera de zi. Ultimul etaj ii este rezervat camerei de zi datorita posibilitatii unei perspective panoramice asupra Londrei de 360 grade. Pozitia acelei camere este, de fapt, intreg scopul existentei unei investitii atat de mari, justificand multe din eforturile facute de proprietari pentru conversia turnului.

Paralel cu turnul se ridica o anexa verticala care gazduieste toaletele necesare fiecarui etaj, dar si nodul de circulatie in turn. In felul acesta, necesitatea unor noi functiuni in turn nu a afectat prea mult conformarea deja existenta a monumentului.

Garajul, bucataria, inca o camera de zi si o terasa generoasa sunt gazduite intr-un cub cu pereti glisanti de sticla de aproape 6 metri inaltime, construit in fata turnului si in legatura directa cu circulatia creata intre turn si anexa verticala.

La nivelul amenajarii interioare, faptul ca locuinta se afla in inima unui sit industrial nu i-a convins pe proprietari sa abordeze un stil rece, pregnant industrial. Casa de 7 etaje are un aer masculin, robust, insa toate finisajele sunt moderne si luminoase. Albul este alegerea preferata, iar atmosfera devine confortabila, familiara.

Cand vine vorba de locuintele designerilor, asteptarile sunt foarte mari. Din fericire, aproape toti designerii care isi lasa locuintele fotografiate si prezentate publicului ne surprind cu mult stil si bun gust.

Designerul francez Caroline Gomez, cunoscuta pentru decoratiunile si accesoriile pe care le creeaza, ne incanta cu locuinta sa plina de culoare din Bordeaux.

Casa este amenajata intr-o cladire construita in 1930, in care a functionat un atelier de reparat tonomate. Peretele din sticla care separa bucataria de dining si pardoseala sunt singurele lucruri care ne pot duce cu gandul la un fost spatiu industrial. Toate celelalte elemente ilustreaza pasiunea proprietarei pentru obiecte de mobilier de colectie si pentru experimente cromatice.

In decorul alb al locuintei si in spatiul deschis in care sunt amenajate livingului, diningul si spatiul de lucru, culorile au rolul de a delimita simbolic fiecare zona. Un perete vopsit mustar semnalizeaza diningul, doi pereti varuiti in albastru marcheaza spatiul de lucru, iar un dreptunghi verde-mentol atrage atentia catre canapeaua din living. Observam aici, pe langa piesele de mobilier retro, si lampa cu suport din lemn realizata de Caroline Gomez, proprietara casei.

Gasim creatii ale sale in toata casa – o veioza pe noptiera din dormitor si o etajera minimalista, folosita pentru a expune ilustratii, desene si fotografii.

Cel mai mult ne place insa atentia deosebita pe care designerul francez a acordat-o detaliilor si culorilor. Nu putem ignora frigiderul roz din bucatarie, scaunul balansoar verde-mentol din living, biblioteca plina de culoare din birou, pernele inflorate din camera copilului si combinatia de gri si galben din hol.

Echipa de la Chartier-Corbasson Architects a realizat proiectul de extindere al unei cladiri Art Noveau vechi de 100 de ani, din Amiens – Franta pentru a crea spatiul necesar birourilor Camerei de Comert si Industrie a Regiunii Picardy. Cladirea impresioneaza prin estetica moderna propusa dar mai ales prin gradina japoneza cu care au decorat peretii. Spatiile de birouri separate de restul imobilului printr-un atrium central rasar din vegetatia bogata, ce constituie un element de trecere natural intre extindere, cladirea istorica a Hotelului Bouctot Vagniez si gradinile inconjuratoare.

Olivia Caillou, arhitect in cadrul echipei declara ca initial beneficiarul dorea sa foloseasca ambele spatii, cladirea noua dar si hotelul, ulterior renuntand si pastrand vechea cladire doar pentru organizarea diferitelor receptii si evenimente.

Volumul noii extinderi are sase niveluri, la fiecare etaj gasindu-se sali de intalnire si spatii de birouri, in timp ce sala de spectacole avand 189 de locuri a fost amenajata la subsol. Foaierul de la parter, din zona noua se deschide spre gradina japoneza in timp ce un vitraj de mari dimensiuni asigura lumina naturala pentru interioare. Volumele noi sunt evidentiate cu ajutorul ferestrelor cu pervaze groase, ce strapung peretele vegetal.

Gradina japoneza

Echipa de arhitecti a reusit sa integreze noua extindere in contextul istoric prin acoperirea fatadei de nord cu aceleasi soiuri de plante folosite in gradina, acestea actionand asemeni unui strat suplimentar de termoizolatie. Olivia Caillou spunea ca sursa de inspiratie folosita la acest proiect a fost gradina traditionala japoneza care inconjura proprietatea, iar alegerea soiurilor de plante a fost facuta cu atentie pentru a obtine aceeasi estetica.

Fatada sudica a fost acoperita cu panouri metalice perforate care indeplinesc mai multe functiuni. In primul rand actioneaza asemeni unui parasolar, protejand interioarele de razele soarelui dar permitand ventilarea naturala a acestora. Din punct de vedere estetic aceste panouri realizeaza o trecere mai lina catre fatadele cladirilor invecinate, executate cu caramida aparenta.

Copertina din folie ETFE care imbraca terasa cladirii 6 Bevis Marks din Londra se remarca printr-un sistem de sustinere deosebit, nu neaparat prin forma ci prin modul in care acesta a fost pus cap la cap.

Spre deosebire de alti arhitecti care folosesc imprimantele 3D doar pentru realizarea machetelor, Priestman sustine ca „tecile” pe care le-a creat sunt primele elemente de constructie realizate prin aceasta tehnica care au un rol bine stabilit in cadrul structurii respective.

Adrian Priestman a ajuns sa fie implicat in acest proiect dupa ce consultantul proiectului in cauza, Vector Foiltec decisese ca solutiile clasice de imbinare ale elementelor de metal erau inestetice. Arhitectul a ajuns astfel sa modeleze un nou sistem de prindere pe care apoi la printat 3D, pe bucati cu ajutorul unui proces de sinterizare cu laser. Elementele create asigura prinderea dintre bratele radiale ce sustin panza copertinei si stalpul care o ancoreaza de placa din beton.

Prinderile au fost ulterior finisate, capatand un aspect unitar cu restul structurii din otel, astfel ca acestea par ca turnate, desi au fost facute pe bucati.

Inainte sa primeasca aprobarea clientului si a constructorului pentru a fi montate pe terasa, elementele componente au fost testate la conditii de vant si vreme severe.

Dupa cum declara arhitectul „este posibil ca altcineva sa mai fi realizat o instalatie, dar aceasta este o componenta a cladirii care trebuie sa reziste 15-20 de ani, asemenea celorlalte elemente ale cladirii”.

Mai multe informatii gasiti pe: http://www.dezeen.com

Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa

//

n cadrul concursului Solar Decathlon de anul acesta juriul a desemnat castigatoare locuinta prefabricata propusa de echipa din Austria. Acestia au dorit ca proiectul lor sa ofere un nou sens „conceptului de spatiu deschis” punand accentul pe spatiile amenajate in aer liber.

Casa LISI (Living Inspired by Sustainable Innovation) propune un plan liber, in care spatiul livingului, al bucatariei si locului de luat masa asigura o trecere graduala intre cele doua terase exterioare amenajate una pe partea de nord si cealalta pe sud. Aceasta dispunere spatiala conduce la crearea unei singure incaperi care poate fi complet expusa naturii inconjuratoare, incurajand ventilarea naturala a casei si un control al iluminatului natural. Luand in considerare faptul ca eventualii locatari vor simti nevoia de intimitate, echipa de arhitecti a prevazut o serie de draperii care pot fi trase astfel incat sa invaluie complet casa. Umbra oferita de aceste draperii ajuta la reglarea temperaturii interioare, protejandu-le in zilele calduroase de vara si in acelasi timp reducand consumul de energie folosit de instalatiile de climatizare.

O rampa asigura accesul la nivelul parterului. In cele doua terase au fost prevazute o serie de jardiniere si pereti cu vegetatie unde beneficiarii pot sa isi cultive diferite plante aromatice sau chiar legume. Prezenta vegetatiei asigura un micro-climat care ajuta la mentinerea unui aer proaspat si racoros in casa.

Casa prefabricata a fost integral construita si termoizolata cu lemn si panouri pe baza de lemn. Decizia de a lucra cu acest material a fost luata tinandu-se cont de caracteristicile materialului, printre care faptul ca este un produs 100% natural, ca este neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon, usor de transportat si intretinut. Pe langa acestea, arhitectii au putut folosi copacul intreg, sub diferite forme astfel incat designul rezultat sa aiba o infatisare deosebita. Fiecare parte din copac a fost exploatata, de la radacina pana la frunze care s-au transformat in fundatii si cornisa, pana la trunchiul care a devenit material pentru tavane, pardoseli si pereti. Scaunele si mare parte din mobilier au fost executate din materiale rezultate prin prelucrarea aschiilor.

In ce priveste economia de energie, casa LISI este o cladire care are in plus ajungand sa genereze mai multa decat consuma. Toate acestea sunt posibile datorita panourilor fotovoltaice de pe acoperis, al sistemului de management al temperaturii si umiditatii de la interior, al unei bune termoizolari a locuintei si folosirii vitrajelor cu un grad ridicat de izolare.

Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com

Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa

Noul constructor al primului lot din autostrada Nădlac – Arad, respectiv asocierea Astaldi – Max Boegl, va începe lucrările cel mai devreme în aprilie, abia după ce evaluează dacă există degradări la lucrările realizate anterior de Romstrade, în timp ce şase pasaje vor fi reproiectate.
Reprezentanţii constructorului primului lot din autostrada Nădlac-Arad au declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX că în acest moment se face organizarea de şantier, iar cel mai probabil în luna aprilie vor începe efectiv lucrările. Potrivit lui Dănuţ Dascălu, director adjunct al şantierului, în acest moment are loc şi o evaluare a lucrărilor realizate de Romstrade şi a eventualelor degradări apărute în perioada în care şantierul a fost abandonat, după rezilierea contractului cu fostul constructor.
“Facem unele inspecţii pe teren, pentru a stabili metoda de continuare a lucrărilor şi pentru a evalua degradările care ar putea exista. Estimăm că în aprilie începem efectiv lucrul, urmând să aducem pe şantier până la 400 de oameni”, a declarat sursa citată. Tototodată, noul constructor va reproiecta şase pasaje de legătură cu drumuri judeţene şi agricole, fără să schimbe locurile de amplasare a acestora. Reproiectarea acestor obiective este programată să dureze până în luna iunie.
Întrebat dacă va putea fi respectat termenul de încheiere a lucrărilor, respectiv decembrie 2014, Dănuţ Dascălu a declarat că nu au fost luate în calcul întârzieri în execuţia primului lot al autostrăzii Nădlac-Arad. Construcţia autostrăzii Nădlac-Arad a fost împărţită în două loturi, pe o distanţă totală de aproape 39 de kilometri. Primul a fost adjudecat de consorţiul româno – portughez Romstrade-Monteadriano Engenharia e Construcao-Donep Construct, pentru 382,9 milioane lei, iar lotul al doilea (16,6 km) de compania germană Alpine Bau, pentru 411,4 milioane lei.