Archive for All

De ce este important chitul de rosturi si cum il alegeti – amenajari interioare bai

Sfaturi pentru amenajari interioare bai

amenajari interioare baiChitul de rosturi este responsabil pentru aspectul final într-o amenajare de baie cu plăci ceramice. Din punct de vedere estetic, dar și practic, alegerea lui este la fel de importantă ca alegerea plăcilor. Chitul se alege în funcție de încăpere, de mediu – interior sau exterior, cu grad ridicat de umezeală sau nu – în funcție de mărimea plăcilor și de distanța ce urmează a fi lăsată între ele. Prețul e și el un factor important. Un chit prea ieftin nu va fi de calitate, iar repararea problemelor generate de folosirea lui e mai costisitoare decât dacă iei din start unul bun.

Cu un chit potrivit va asigurati că în timp nu vor apărea pete negre, mucegai, plăcile nu se vor desprinde și nu se vor fisura.

Lățimea rosturilor ține de gusturi, însă tendințele actuale propun un chit cât mai discret. În general, un chit mai lat e potrivit în amenajările rustice, în timp ce unul mai fin arată bine în cele contemporane.

Pentru un efect unitar, ton pe ton, culoarea chitului trebuie să fie cât mai apropiată de cea a plăcilor. Însă puteti opta și pentru o culoare de contrast, mai ales că pe piață există o mare varietate de culori.

Cand e nevoie de subzidirea și impermeabilizarea fundatiei casei

subzidire a caseiCasa bătrânească a rămas în paragină și vreti s-o readuceti la viață. Are fisuri mari, care nu se explică doar prin deteriorarea superficială a mortarului de zidărie, ci printr-o deplasare nedorită a pereților. Acoperișul se înclină sau ia forma unei șei, iar la cercetarea locală constați că nu este din cauza structurii lui de rezistență, ci din cauza afundării unui zid sau a mai multora.

Ce faceti în această situație? O soluție este subzidirea fundației. Adică adăugarea unei fundații suplimentare la cea existentă. Simplu spus, se excavează în jurul și sub fundația veche și se toarnă una nouă, până la adâncimea stabilită de un proiectant.

Deși fundația nouă poate fi mai groasă decât cea veche, important nu este faptul că fundația se lărgește, ci faptul că ea coboară în adancime.

În mod obișnuit, în zona de câmpie, adâncimea de fundare este între 90 și 110 cm, adică limita de îngheț, în timp ce la munte fundația trebuie să fie mai adâncă, deoarece limita de îngheț a solului este situată la 120 cm.

Pentru a evita problemele în viitor, noua fundație trebuie impermeabilizată. Printr-o hidroizolare corectă construcția va fi protejată împotriva fisurilor provocate de infiltrațiile nedorite sau de diferențele de temperatură.

Impermeabilizarea fundației trebuie însă realizată cu foarte mare atenție deoarece, odată realizată greșit, este foarte greu de reparat și aduce cu sine costuri ridicate.

Din acest motiv, îți recomandăm să alegi produse performante. Plastimul este o emulsie bituminoasă creată special pentru hidroizolarea la rece a fundațiilor masive din beton și a pereților de sprijin.
Plastimul este tixotropic, ceea ce face posibilă aplicarea pe suprafețe verticale sau înclinate. După uscarea completă, Plastimul formează un strat hidroizolator platic, rezistent la apă și în imersie prelungită, chiar dacă apa este ușor acidă sau alcalină, și este rezistent și la agenții agresivi prezenți în sol.

Pentru a va asigura că lucrarea se execută corect, trebuie să fiti atent la anumite detalii. Astfel, suprafața ce va fi tratată trebuie să fie solidă și perfect curată. Laptele de ciment trebuie îndepărtat, la fel și urmele de praf, grăsimi sau particule desprinse.

În prima fază, pe suprafața fundației se aplică o amorsă realizată din Plastimul diluat cu apă 1:10. Când amorsa este complet uscată, se aplică un prim strat nediluat de Plastimul, în grosime de cel puțin 1,5 mm (strat umed), cu bidineaua, gletiera sau airless. Urmează al doilea strat, în aceleași condiții. Grosimea minimă finală, după uscare, trebuie să fie de cel puțin 3 mm.

Spor la renovat!

Ce trebuie sa stiti despre placările ceramice

gresieAveti în plan un proiect de renovare a locuinței și urmează să schimbati placarea ceramică din baie, bucătărie, balcon sau terasă. Ce tip de gresie alegeti? După ce caracteristici va ghidati? Cum alegeti adezivul potrivit? Sunt întrebări importante la care vom răspunde punctual astfel încât să faceti alegeri informate.

Pe piață există o varietate de plăci, fiecare având caracteristici fizice și mecanice diferite. Plăcile ceramice de acoperire sunt printre cele mai răspândite materiale destinate placării pardoselilor şi pereţilor. Sunt foarte diversificate în privinţa dimensiunilor, a culorilor, a modelelor şi a aspectului suprafeţei, ceea ce oferă posibilitatea unor decorări interioare originale, în variate stiluri.

Ce trebuie să stiti înainte să cumparati?

Există două categorii de plăci ceramice: glazurate şi porţelanate. Plăcile ceramice glazurate sunt destinate exclusiv interioarelor. Ele au ca materii prime de bază argila şi caolinul, şi sunt obţinute prin presare. Din această categorie face parte atât gresia, cât şi faianţa, iar din punct de vedere al designului există plăci cu aspect marmorat, rustic, cu motive florale, geometrice, colorate, uni, lucioase, mate etc.

Plăcile ceramice porţelanate sunt destinate în primul rând exterioarelor, dar pot fi folosite cu succes şi la interior. Seamănă în multe cazuri cu placajele de piatră naturală şi pot prelua rolul acestora în locuri cu trafic intens.

În privința caracteristicilor tehnice, trebuie să luati în calcul 3 aspecte:

1. Absorbția de apă: măsoară gradul de porozitate internă al suportului ceramic, în funcție de care se calculează și rezistența la îngheț. Ce trebuie să reții este că plăcile porţelanate sunt rezistente la îngheţ, pe când cele glazurate nu. De exemplu, pentru placarea balcoanelor, fie ele şi închise, sunt recomandate plăcile porţelanate.

2. Rezistența la zgâriere: adică duritatea plăcilor, în funcție de care vei ști dacă placa e potrivită pentru trafic intens sau nu. Plăcile ceramice porțelanate sunt cele mai rezistente.

3. Rezistența la abraziune: se determină prin supunerea suprafeţei lor la acţiunea unei încărcări abrazive care se roteşte şi evaluarea uzurii prin compararea vizuală cu plăci nesupuse acestui proces. Rezultatele sunt structurate în clase de la I la V: clasa I este destinată traficului uşor iar clasa V traficului foarte intens.

Alegerea adezivului potrivit

După ce ati stabilit de ce plăci ceramice aveti nevoie, pasul următor este să alegeti un adeziv pentru montarea lor. Din păcate nu există o soluție universală, și aici trebuie să faceti o alegere informată. Căci un adeziv necorespunzător va genera probleme majore, precum desprinderea, crăparea, pătarea sau schimbarea culorii plăcilor. Prin urmare, în funcție de tipul de placă, aveti nevoie de soluții dedicate, care să elimine aceste riscuri.

Pentru lucrările care implică plăci ceramice puternic absorbante și în general orice placă pentru care există riscul de pătare, va recomandăm să folositi pentru montare adezivi albi.

Un acoperiș funcțional și estetic

acoperis functional esteticSubiectul „acoperiș” este în prim-plan în familia voastră în două circumstanțe: dacă aveţi o casă în construcție sau dacă sunteţi proprietarul unei locuințe vechi, care necesită lucrări de întreținere sau chiar înlocuirea acoperișului. În aceste condiții, cu siguranță, aveţi o mulțime de întrebări, așa că vrem să venim în ajutorul vostru și să vă oferim măcar o parte dintre răspunsuri.
Ce tip de acoperiș alegeţi?

Unul dintre principalele criterii pentru alegerea acoperişului îl reprezintă stilul casei. În prezent, pe piaţa de specialitate sunt disponibile soluţii adecvate oricărui stil, fie el modern, clasic sau rustic. De exemplu, stilul modern poate fi obţinut cu ajutorul acoperişurilor cu panta lină, foarte abruptă sau terasate. În funcție de pantă, acoperișurile pot fi plate (cu panta mai mică de 5 grade), cu pantă mică (sub 15 grade), medie (cu panta între 15 și 45 de grade) și abrupte (cu panta mai mare de 45 de grade). Cele cu panta medie și abruptă se mai numesc acoperișuri înalte şi prezintă de obicei două straturi, între care se găseşte unul de aer, care asigură o bună izolare termică (caracteristici excelente de izolare).

Principalele tipuri de tapet

Daca iti doresti sa schimbi atmosfera de acasa, dar fara a transforma casa in santier, foloseste tapet. Utilizarea acestuia este usoara si curata, presupunand doar rabdare, simt practic si indemanare.

In principiu, exista doua categorii de tapet, cu suprafata imprimata si cu textura in relief ce poate fi vopsita. O alta clasificare se poate face in functie de modalitatea de curatare: lavabil, semilavabil si non-lavabil.

Tipul standard de tapet nu este lavabil; acesta se poate curata cu ajutorul unei carpe ude, fara sa se faca apel la detergenti, care pot deteriora serios suprafata. Acest tip de tapet necesita o grija speciala in cursul aplicarii, pentru a nu se pata cu adezivi speciali de lipire, caz in care scoaterea petelor va fi dificila.

Tapetul lavabil este mai rezistent la apa si la pete, datorita acoperirii cu un strat protector transparent. Acesta este tolerant la uzul detergentilor usori, ramanand insa sensibil la frecare (in cazul mutarii mobilei, spre exemplu).

Tapetul poate fi clasificat si in functie de materialul din care este realizat: hartie, vinil, material textil, fibra de sticla etc.

Tapetul din hartie este cel mai potrivit pentru a crea un decor vesel. Spre deosebire de acesta, cel din vinil rezista la murdarie si poate fi utilizat si in spatii umede, cum sunt baile si bucatariile.

Tapetul din fibra de sticla asigura o rezistenta sporita suprafetelor pe care este aplicat, iar cel din materiale naturale (matase, lemn, bambus, scoici etc.) ofera multa eleganta.

Produsele existente pe piata au diverse modele si texturi si sunt disponibile intr-o gama larga de culori. Prin urmare, se poate realiza orice tip de amenajare: moderna, eleganta, clasica, exotica, romantica etc.

In plus, acest tip de finisaj nu se decoloreaza foarte usor, nu degaja miros si are o durata mare de viata, daca este aplicat corect si intretinut in mod corespunzator (un tapet de calitate rezista pana la 20 de ani).

Avantajele fatadelor din piatra naturala

Placarea fatadei cu piatra naturala nu este o noutate. Dimpotriva, se practica de mult timp si reprezinta o solutie care cu greu ar putea fi contraindicata deoarece ofera o buna eficienta din perspectiva protectiei la intemperii si este extrem de rezistenta in timp.

Montarea pietrei naturale nu este foarte dificila, putandu-se aplica direct pe suprafata peretelui, cu ajutorul unui mortar special.

Cu acest tip de placare puteti merge pe un stil rustic, folosind piatra naturala de cariera, intr-o forma neprelucrata, care se potriveste mai ales caselor din zonele montane.

Daca vreti mai multa eleganta, atunci puteti alege o placare cu marmura, granit sau travertin. Este ceva mai scumpa, insa merita efortul financiar. Aceste materiale sunt recunoscute pentru rezistenta si frumusetea lor.

Daca bugetul si stilul arhitectural al casei va permit, nu ezitati sa alegeti acest tip de fatada. Insa trebuie sa aveti in vedere faptul ca, daca o lavabila care nu a iesit bine se poate corecta usor, nu la fel se poate spune si in cazul unei placari cu piatra naturala

Placarea cu piatra a peretilor exteriori

Piatra poate fi asociata cu alte materiale de constructie, aceasta avand un efect de innobilare a elementelor apropiate. Utilizarea pietrei naturale pentru placarea cladirilor la exterior reprezinta o solutie care imbina durabilitatea cu aspectul estetic de exceptie. Piatra poate fi folosita pentru acoperirea unor suprafete mari sau pentru a scoate in evidenta o zona de maxim interes vizual. Este un material recomandat pentru rezistenta, soliditate si aspect estetic.

De asemenea, trecerea timpului ii confera un aspect deosebit prin patina obtinuta pe cale naturala, fara niciun fel de interventie suplimentara. In plus, intretinerea unei fatade din piatra naturala presupune eforturi minime: nu necesita lacuire sau vopsire, se spala doar periodic cu apa sub presiune.

Piatra folosita pentru placari exterioare trebuie sa aiba structura, compozitia chimica si culoarea cat mai omogene, sa nu contina elemente straine care se descompun usor, sa provina din masive mari si cat mai compacte, cu cat mai putine fisuri.

Etape de lucru:

1. Spalarea pietrei. Bucatile de piatra se sorteaza in functie de grosime, dupa care se spala bine cu apa sub presiune, pentru a indeparta praful si impuritatile. Pentru o buna aderenta, piatra trebuie sa fie curata in momentul montarii.
2. Pregatirea adezivului. Intr-un vas se face o compozitie din ciment si nisip. Consistenta adezivului trebuie sa tina seama de caracteristicile suprafetei de montaj, dar si de grosimea si greutatea bucatilor de piatra.
3. Aplicarea pietrei. Pe fiecare bucata de piatra se aplica o cantitate suficienta de adeziv apoi se lipeste pe perete. Imbinarile se fac astfel incat ansamblul decorativ sa capete un aspect cat mai frumos.
4. Umplerea rosturilor. Dupa ce piatra a fost montata se curata bine rosturile. In spatiile dintre bucatile de piatra se introduce un amestec din ciment si nisip. Optional, se poate adauga si un pigment de colorare.

ATENTIE! Din cauza structurii interne cristaline, placile de piatra naturala sunt sensibile, gradul lor de sensibilitate fiind cu atat mai mare cu cat contin mai multe zone de culoare alba. In timpul procesului de montaj, placile pot absorbi in masa lor apa din materialul adeziv. Din aceasta cauza, in timp pot aparea in placi si la suprafata lor pete, ele fiind generate de sarurile din suport si antrenate de apa absorbita. Din acest motiv sunt recomandati adezivi cu priza si hidratare rapide, care nu contin apa in exces.

Farmecul incontestabil al caselor din lemn

Printre cele mai vechi constructii ecologice se numara si casele din lemn. Acestea sunt realizate din material lemnos pe diverse tipuri de structuri (modular, din busteni, din panouri etc.), rezista mult mai bine la cutremure si necesita fundatii mult mai reduse ca volum si cost.

Casele din lemn rotund. Sunt construite din doua tipuri de lemn: lemn rotund calibrat (adica busteanul e prelucrat la aceeasi dimensiune) si lemn rotund necalibrat (busteanul are dimensiuni aproximative). Casele din busteni masivi sunt, de fapt, casele traditionale realizate din lemn brut prelucrat manual. Acestea se ridica in general pe fundatii de beton, dar sunt realizate integral din trunchiuri masive de rasinoase, netratate in prealabil, ci doar decojite. Intreaga constructie este realizata prin suprapunerea bustenilor fasonati si imbinarea lor la capete prin cioplire manuala, lucru care ii asigura casei o structura foarte rezistenta din punct de vedere mecanic (si protectie eficienta la miscari seismice). Intre suprafetele de imbinare se introduce vata minerala, pentru izolatie termica si fonica. Apoi, lemnul este tratat pentru a capata rezistenta impotriva microorganismelor daunatoare.

Casele din barne de lemn lamelar. Sunt realizate din barne din lemn lamelar incleiat, mai exact: barne compacte de lemn obtinute prin imbinarea unor bucati de cherestea, in prima faza sub forma de lamele, care la randul lor sunt lipite intre ele in conditii speciale de temperatura si presiune. Avantajul consta in faptul ca sunt mai stabile in timp (nu sunt supuse deformarilor specifice lemnului masiv), pot avea sectiuni si lungimi mari si asigura o finisare mai usoara a peretilor, expunand doar suprafete de lemn regulate.

Casele cu structura din lemn lamelar. Modul de asamblare a elementelor de structura creeaza o retea de tip grinda-stalp in care toate reperele sunt predimensionate si prelucrate in fabrica. Fixarea structurii din lemn pe fundatie se face prin sisteme de prindere speciale care izoleaza total partile din lemn de suprafata de beton. Acestea pot fi completate cu panouri vitrate de mari dimensiuni sau cu panouri izolate (de tip sandwich).

Casele cu structura autoportanta (de tip sandwich). Acest tip de case au structura de rezistenta independenta, rolul fiind preluat de catre peretii portanti prefabricati. Asamblarea lor se face cu ajutorul suruburilor. Pe langa structura de rezistenta, peretele de tip sandwich include si stratul de izolatie, bariera de vapori, traseele instalatiilor si straturile interiore si exterioare de finisaj. Se poate alege orice tip de finisaj ca in cazul constructiilor standard. Printre avantaje se poate mentiona: rezistenta mare la seisme, o mare varietate de forme si dimensiuni, costuri de executie mici.

Casele din lemn prezinta o serie de avantaje demne de luat in seama. Costul de productie este mai mic comparativ cu cel al locuintelor realizate din alte tipuri de materiale. Apoi, nici climatizarea nu este prea costisitoare, dat fiind ca o casa din lemn izolata bine se dovedeste a fi suficient de racoroasa pe timpul verii si destul de calduroasa iarna. Toate acestea duc la un consum redus de combustibil si energie, prin urmare emisia de noxe este diminuata.

Avantajele si dezavantajele caselor din lemn

Daca doriti sa va construiti o casa din lemn, trebuie sa luati in calcul principalele avantaje si dezavantaje ale acesteia.

O casa din lemn este mai ieftina decat alte tipuri de constructii (beton, caramida etc.), insa intretinerea ei, in timp, genereaza costuri mai mari. De asemenea, o casa din lemn este mai flexibila si are risc seismic scazut, insa nu prezinta rezistenta mare la evenimente neprevazute, cu mar fi incendiile.

O constructie din lemn reprezinta, in mod clar, o alegere inspirata pentru cei care doresc sa se mute intr-un camin nou intr-un timp record, avand in vedere ca aceasta se executa rapid, intr-un interval cuprins intre o luna si trei luni. In plus, pierderile de caldura au fost calculate de specialisti ca fiind cu 30-40% mai mici decat la alte tipuri de locuinte.

Despre casele din lemn mai trebuie sa stiti ca sunt foarte functionale, datorita faptului ca spatiul lor interior poate fi usor compartimentat sau modificat, intrucat au o structura usoara si nu necesita deci prea multi stalpi de sustinere.

La capitolul avantaje, mai poate fi consemnat: casele traditionale din lemn pot fi ridicate pe terenuri slabe sau nisipoase. Nu in ultimul rand, specialistii le considera „sanatoase”, intrucat lemnul este un element 100% natural, respira, asa ca este pus la adapost de igrasie si condens.

Insa o casa din lemn prezinta si reale dezavantaje. O astfel de constructie „traieste” cu 20-30% mai putin decat una din caramida sau beton, iar intretinerea ei necesita bani si atentie (poate fi atacata de cari, furnici sau umiditate).

De asemenea, in cazul in care va doriti o locuinta mare, trebuie sa renuntati la gandul de a o face din lemn, pentru ca o astfel de structura nu poate avea mai mult de doua niveluri, in caz contrar putand aparea probleme de stabilitate.

Cum montam acoperisul din tigla ceramica – Etapele montarii acoperisului din tigla

Cu un aspect estetic placut si cu proprietati ce ofera avantaje incontestabile, acoperisurile din tigla ceramica pot fi o alegere buna pentru locuinta dumneavoastra. Fabricata din argila amestecata cu apa, uscata la aer si arsa in foc, tigla ceramica rezista pe piata invelitorilor si continua sa o faca datorita faptului ca poate fi folosita pentru orice fel de acoperis (nou sau refacut). Apoi, datorita rezistentei mecanice mari, poate suporta cu usurinta greutatea zapezii sau a ghetii si are o buna rezistenta la foc, inghet, ploaie, murdarie, materiale alcaline sau radiatii ultraviolete. Prezinta o durabilitate sporita in timp, putand depasi 100 de ani si beneficiaza de garantie pe o perioada mai indelungata din partea producatorilor.

Printre calitati este de menționat si faptul ca nu are emisii poluante, asigurand totodata si o buna aerisire care permite evacuarea vaporilor de apa. In plus, un avantaj care ar trebui sa incline balanta spre acest tip de invelitoare este faptul ca tiglele ceramice nu vor deveni inestetice odata cu trecerea vremii, ba din contra, patina timpului le poate da un plus de eleganta. De asemenea, rentabilitatea unui material se dovedeste in momentul in care nu trebuie sa investesti in diverse lucrari de reparatie. Acest lucru este valabil si in cazul acoperisurilor din tigla ceramica, ce in timp nu necesita reparatii majore. Insa poate cel mai important aspect, pe langa toate avantajele prezentate mai sus, este dat de montarea corecta a invelitorii, care sa respecte proiectul si recomandarile specialistilor. Iata ce ar trebui sa stiti inainte de a incepe aceasta etapa a santierului.

Montarea corecta a acoperisului in 7 etape

In proiectul de executie al casei, o sectiune separata este reprezentata de planul acoperisului, in care sunt indicate elementele structurale ale sarpantei. Cu alte cuvinte, sunt indicatii precise despre cum va trebui sa arate scheletul peste care se va monta invelitoarea, indicații pe care ar fi bine sa le respectati intocmai.

Etapa 1

Specialistii spun ca, de exemplu, la o casa la care a fost turnata placa de beton ce separa podul casei de locuinta propriu-zisa, in centura de beton care inchide zidurile si elementele structurale ale zidariei se vor infige din loc in loc niste „mustati” din fier-beton.

Etapa 2

Pe conturul casei se vor aseza grinzile, care se vor lega de ziduri prin acele „mustati” de fier. Grinzile se prind intre ele prin scoabe. Odata amplasate si fixate pe placa de beton, rezulta scheletul de fixare a acoperisului.

Etapa 3

Urmatoarea etapa consta in prinderea de grinzi a unor popi verticali, peste care se monteaza coamele centrale si laterale. De inaltimea popilor de sprijin depinde unghiul de inclinare pe care il va avea acoperisul.

Etapa 4

Pe coame, de o parte si de alta, se monteaza capriorii, care la partea finala se sprijina pe grinzile de exterior.

Etapa 5

Peste capriori se bate astereala, iar peste aceasta se monteaza de jos in sus folia anticondens.

Etapa 6

Peste folia anticondens se monteaza rigle din lemn verticale si orizontale, care au un dublu rol. Vor deveni suportul de prindere al tiglelor ceramice si vor asigura acoperisului o buna ventilare.

Etapa 7

Ultima etapa consta in: montarea tiglelor si a olanelor speciale pentru crestele acoperisului, a sistemului de colectare a apei, alcatuit din jgheaburi si burlane care se monteaza la extremitatile inferioare ale invelitorii si a unor accesorii precum tiglele de aerisire, parazapezile sau sistemele de strapungere a acoperisului pentru trecerea cablului de antena.

Etapele montarii acoperisului din tigla

Montarea acoperisului reprezinta o etapa importanta a constructiei, care trebuie realizata de profesionisti. Iata care sunt etapele corecte ale montarii acoperisului cu tigla.

1. Pe placa de beton care separa podul casei de spatiul locuibil se fixeaza suporti din fier de care se prind grinzile. Grinzile intre ele se prind in scoabe. Dupa acest moment aveti gata patul de fixare a acoperisului.

2. De grinzi se prind popii verticali peste care se monteaza coamele centrale si laterale Inaltimea popilor dicteaza panta acoperisului.

3. Capriorii se monteaza pe coame, iar peste ei se bate astereala (captuseala de scanduri asezata pe un schelet de lemn, pentru a sustine invelitoarea unui acoperis).

4. Montati folia anticondens peste astereala, apoi fixati riglele pe directia capriorilor, pentru a permite apei rezultate din condens sa se scurga. Astfel se realizeaza si ventilarea acoperisului.

5. Perpendicular pe rigle se fixeaza suportii invelitorii formate din tigle.

6. Montati tiglele si apoi carligele pentru jgheaburi.

Cum alegem invelitoarea pentru acoperis? 

Sub nicio forma nu se poate sa alegeti invelitoarea dupa ce a fost demarata constructia locuintei. Indicat este sa va sfatuiti cu arhitectul si proiectantul viitoarei case, sa ii descrieti cum vreti sa arate constructia si sa fiti deschisi la sugestiile acestora legate de acoperis deoarece greutatea acestuia este un factor extrem de important in ceea ce priveste durabilitatea imobilului. Mai mult, in functie de greutatea invelitorii este proiectata structura de rezistenta a casei.

Pe langa acest aspect de ordin tehnic, mai exista si alte motive pentru care alegerea invelitorii potrivite pentru acoperisul dumneavoastra nu este deloc o operatiune simpla. De exemplu, aspectul fizic al constructiei finale este influentat de tipul de invelitoare ales. De asemenea, in functie de amenajarea podului-care poate fi spatiu de depozitare sau un spatiu locuibil- se va alege si invelitoarea potrivita.

Pe de alta parte, alegerea gresita a acesteia va face ca planul dumneavoastra initial sa nu poata fi indeplinit. Exista numeroase tipuri de invelitori, dar cele mai utilizate la noi in tara sunt sindrila bituminoasa, cea cu fibra de sticla, sindrila de lemn, tigla ceramica, cea metalica si din beton.

De asemenea, exista invelitori din rulouri de tabla si, nu in ultimul rand, din stuf. Trebuie sa stiti toate avantajele si dezavantajele acestor tipuri de invelitori pentru a nu da gres atunci cand va decideti sa va construiti o casa. Va vom prezenta cateva tipuri de invelitori, incercand sa realizam o analiza corecta a plusurilor si minusurilor fiecaruia dintre acestea.